REPORTER IN BANAT
Retete vechi dintr-un tinut la rabdarii
RETETE VECHI, DINTR-UN TINUT AL RABDARII
Nu poti sa cunosti o zona a tarii fara sa te afunzi in satele ei, sa vezi cum isi traiesc oamenii viata de zi cu zi. Si sa nu uitam ce este mai important: fiecare zona are gustul ei pe care il impregneaza in bucatele pe care gospodinele le fac cu atata drag. Daca pe la portile caselor de olteni simti miros de praz, moldovenii te ametesc cu placinte si vin, ardelenii cu arome de cartofi si slanina, la portile banatenilor pluteste o aroma de supa de pui. Animata de speranta am coborat din trenul care m-a dus de la Bucuresti la Timisoara. Voiam sa descopar bunatatile Banatului. Am fost indrumata la matusa unui angajat al Muzeului Satului Banatean. La 40 de kilometri departare de Orasul Florilor, in satul Varias, se afla casa acestei gospodine extraordinare. Matusa Maria ne astepta. Prinsese deja puiul care se va transforma curand intr-o supa de pui banateana. Si, ca sa ii faca pofta nepotului, a pregatit o placinta cu "gris", cum se zice prin partea locului. Desi nu voiam sa asist la scena, matusa Maria a insistat sa vad cum se taie puiul, cum se curata de fulgi, cum se pregateste pentru supa. Era atat de firesc ceea ce facea! Un ritual pe care, asa cum imi marturiseste, l-a invatat de la bunici, apoi de la soacra, "ca asa este aici la noi, la tara". Intr-o odaita din curte - bucataria de vara - oala era pusa pe foc, cu apa, verdeturi, patrunjel, morcov, telina, doua cepe intregi si sare. Apoi, cand au fiert, toate legumele au fost scoase, iar puiul a fost asezat "sa se odihneasca" pe o farfurie. Rolul lui este altul. Va fi servit la felul doi, cu sos rosu "domnesc" si cartofi fierti. Cand a inceput sa pregateasca placinta, de afara s-a auzit vocea nepotului: "Tot drumul m-a intrebat fata asta despre placinta! Sa faci mai multa!". Am inceput sa rad, dar nu l-am deconspirat pe gurmandul nepot. Era pentru mine o dovada ca placinta cu "gris" este intr-adevar piesa de rezistenta a pranzului. Dar si cel mai greu de preparat. Aluatul, facut din apa calduta, faina, sare si "unturita", are nevoie de caldura pentru a creste asa cum trebuie. Apoi, dupa ce s-a odihnit o ora, a fost impartit in trei. Pe masa, matusa Maria a asezat un servet curat. A uns aluatul cu untura si l-a intins intr-o foaie foarte subtire. Pe una din margini a pus gramajoare de gris cu lapte, iar apoi, cu ajutorul stergarului, a impachetat placinta. Vizita s-a terminat mult prea repede. Nu din cauza bucatelor delicioase spun asta. E ceva in felul molcom de a trai al oamenilor, care te atrage. Nu te fac sa simti ca pierzi timpul, chiar daca aici poate parea ca orele si minutele au un mod al lor deosebit de a trece. Sa fie oare gratie, sa fie rabdare? Cert este ca bucatele atat de gustoase m-au facut sa imi dau seama ca banatenii apreciaza lucrurile cu adevarat importante.
RETETE BANATENE
| ||||
SUPA DE PUI Ã LA TANTI MARIACitește pe Antena3.ro PLACINTE CU GRIS |