Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu trebuie să-ţi iei concediu pentru a descoperi România de lângă tine. Într-o singură zi, poţi experimenta o călătorie în deltă (şi nu mă refer aici la Delta Dunării), ai şansa unei lecţii de istorie şi artă pe malul unui lac de poveste sau clipe de regăsire într-un spaţiu încărcat de har.
DELTA DE LÂNGĂ ORAŞ
Se află la doar 35 de kilometri de Bucureşti, pe drumul către Giurgiu şi, deşi nu veţi întâlni nici un pelican, veţi putea crede întrutotul că vă aflaţi în Deltă. Stufăriş, bălţi şi canale pe unde trece din când în când câte o luntre. Un rai pentru sute de vieţuitoare, multe dintre ele fiind protejate prin lege. Dar asta nu este tot. Parcul Natural Comana cuprinde, pe lângă balta ce musteşte de viaţă, încă două rezervaţii ştiiinţifice (create special pentru a ocroti bujorul românesc, ghimpele şi mărgăritarul) şi o mănăstire despre care se crede că ar fi fost construită pe vremea lui Vlad Ţepeş. Cu siguranţă veţi găsi măcar un loc care să vă fure sufletul.
Dacă vreţi să vă bucuraţi pe deplin, porniţi la drum cu maşina pe care aţi aşezat bicicletele. După ce ajungeţi în localitatea Adunaţii Copăceni, veţi face stânga, trecând prin satele Mogoşeşti, Grădiştea şi Comana. Taxa de intrare în parc este de doar doi lei de persoană, mult prea mică pentru şansa de a face o mică incursiune pe potecile umbrite de stejarii ce numără multe sute de ani (declaraţi monument al naturii). Traseele sunt marcate, existând, de altfel câteva puncte de reper.
Mai întâi Fântâna cu Nuc, un loc unde au fost amenajate măsuţe pentru amatorii de grătare (peisajul este însă atât de sălbatic încât ar fi aproape un sacrilegiu să-l parfumezi cu arome de mititei şi ceafă de porc; mult mai potrivit ar fi un coşuleţ cu merinde potrivite călătorului). Dacă-i întrebaţi pe cei din zonă vă vor spune cu hotărâre că la Fântâna cu Nuc ar fi fost ucis Vlad Ţepeş. În imediata apropiere se află cabana purtând acelaşi nume, ce aparţine Ocolului Silvic Comana, unul dintre cele două locuri în care vă puteţi caza dacă doriţi să rămâneţi mai multe zile (este necesară însă o rezervare din timp, iar preţul unei camere este de aproximativ 100 lei). Urmează pavilioanele din stuf (unele dintre ele marcate de intemperii şi vremuri grele), la care se ajunge după parcurgerea unui sinuos ponton.
Dacă vă abateţi puţin de la traseul principal, veţi descoperi ochiuri de apă, încadrate de stuf şi papură, adăpost pentru păsări şi... broaşte. Aşezaţi-vă un pic pe iarbă şi ascultaţi natura- un spectacol de care nu prea mai unde să te bucuri atât de aproape de Bucureşti. Cinci dintre speciile de peşti protejate se află la Comana, ţigănuşul şi ţiparul fiind două dintre ele. Dacă vă place aventura, puteţi închiria o barcă cu vâsle (sunt cu totul interzise cele cu motor) pentru a porni de-a lungul canalelor. Un adevărat labirint, caz în care veţi avea nevoie de... firul Ariadnei, în acest caz un ghid. Cât despre tarife, aproximativ 50 de lei o plimbare cu barca şi alţi 100 de lei pentru un ghid experimentat. O investiţie care face toţi banii căci vă veţi simţi ca în Delta Dunării.
Nu trebuie să plecaţi înainte de a vizita Mănăstirea Comana, edificiu de secol al XVI lea, ridicată de Radu Şerban şi refăcută de Şerban Cantacuzino. Cu toate acestea, se pare că actuala mănăstire a fos construită pe locul în care s-a aflat o altă mănăstire fortificată, ctitorită de Vlad Ţepeş. El a ales ca amplasament o insulă, astfel încât accesul era controlat.
PALATUL MOGOŞOAIA
Un palat de legendă situat la doar 15 kilometri de Bucureşti, construit în secolul al XVIII lea de către Constantin Brâncoveanu. Trebuie să vă aşteptaţi la o construcţie impunătoare, un melanj de stiluri, începând de la cel românesc brâncovenesc şi continuând cu cel veneţian şi otoman. Dacă în trecut aici era căminul familiei Brâncoveanu (după mazilirea lui Constantin Brâncoveanu palatul a fost transformat în han turcesc, pentru ca mai apoi să intre în posesia familiei Bibescu), astăzi palatul adăposteşte colecţii de artă. Mai pot fi vizitate bucătăria domnească, Vila d'Elchingen (edificiu de secol al XVII lea, astăzi hotel şi restaurant- aşa că puteţi experimenta viaţa la palat!), gheţăria (aici era ţinută gheaţa obţinută din Lacul Mogoşoaia) şi Turnul Porţii. Un loc minunat, ce predispune la relaxare este parcul cu grădini în stil italian, cu un labirint verde, foarte îndrăgit mai ales de către copii. Mai puteţi vizita Capela Familiei Bibescu şi Biserica Sfântul Gheorghe (sfârşitul secolului al XVII lea).
Puteţi ajunge la Palatul Mogoşoaia cu maşina sau cu mijloacele de transport în comun (linia de autobuze 460) sau microbuzele ce merg spre Buftea. Cei cu valeităţi de sportivi vor alege un mijloc de deplasare ecologic- bicicleta. Taxa de vizitare este de 5 lei, iar dacă v-aţi propus să testaţi ospitalitatea hotelului din Vila d'Elchingen trebuie să aveţi la îndemâna ceva mai mult de 200 de lei.
MĂNĂSTIREA CERNICA
Nesimţitor la aromele ce învăluie la sfârşit de săptămână pădurile din jurul Bucureştiului, călătorul adevărat va căuta o oază de linişte, înţelepciune şi har. Mănăstirea Cernica, aflată într-un cadru natural generos (în mjlocul unui lac înconjurat de păduri umbroase), la aproximativ 12 kilometri de Bucureşti, este un loc al începuturilor. Prima atestare documentară menţionează anul 1608, lăudând ctitoria Vornicului Cernica Ştirbei. Astăzi, mănăstirea cuprinde mai multe construcţii, găzduind un număr mare de călugări, fiind din acest punct de vedere unul dintre cele mai importante centre monahale din ţară.
Credincioşii vin aici pentru a se ruga în locul unde Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica a fost stareţ (Biserica Ortodoxă l-a trecut în rândul sfinţilor, pomenindu-l la data de 11 aprilie), ce a ridicat cea de-a doua biserică din incinta mănăstirii, cu hramul Sfântul Gheorghe, o şcoală de pictură, un muzeu şi o bibliotecă ce cuprinde 14 000 de cărţi. Şi dacă tot vorbim despre cărţi, este bine de ştiut că la Mănăstirea Cernica se află camera memorială Gala Galaction, scriitor şi preot (ce a realizat o nouă traducere în limba română a Bibliei).
Interesant este că în preajma chiliei Sfântului Calinic nu se aude cântecul broaştelor. Legenda spune că, demult, pe când sfântul era trăitor pe pământ, ar fi fost deranjat de la rugăciune de cântecul asurzitor al broaştelor. Atunci le-a spus în felul următor: "Duceţi-vă în stânga şi în dreapta, de cântaţi cât vreţi! Dar aici voi să nu-mi mai cântaţi!" . Ceea ce s-a şi întâmplat.
În apropierea mănăstirii arheologii scot la lumină o necropolă din perioada neoliticului, un loc unde istoria aşteaptă să se dezvăluie.
Traseul de aproximativ 12 kilometri dintre Bucureşti şi Cernica poate fi străbătut cu maşina (trecând prin comuna Pantelimon) sau cu mijloacele de transport în comun (linia de autobuze 410).
Citește pe Antena3.ro
