Tradiţii şi bucate de Crăciun

La Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti”, Crăciunul a venit cu câteva zile mai devreme. Spre încântarea celor prezenţi, străduţele înguste ale satului au răsunat de cântecele colindătorilor.

Obraji roşii şi ochi sclipitori, freamăt de nerăbdare, rugăminţi stăruitoare, bucurie şi multe aplauze. Târgul de Crăciun "Florile Dalbe”, desfăşurat între12 şi 14 decembrie, avea pentru fiecare câte ceva. Mai întâi, cete de colindători din mai toate regiunile ţării: din îndepărtatul Maramureş (Botiza), din Teleorman, Peceneaga (Tulcea), Ilva Mare (Bistriţa - Năsăud), Borca (Neamţ), Vorona (Botoşani), Lăpugiu de Jos (Hunedoara), Ciocile (Brăila), Poiana Mărului, Cepleniţa (Iaşi) sau Focşani. Costume populare, coşuri cu covrigi, colaci, mere şi nuci. Instrumente muzicale, măşti înfricoşătoare care să ţină departe duhurile rele. Cântece, dansuri, strigături. Toate la un loc au întregit tabloul Crăciunului din satele româneşti de odinioară. Dar asta a fost doar începutul…

BUCATE TRADIŢIONALE
Pe mese se aflau vase de lut frumos ornamentate, gata să găzduiască mâncărurile de sărbătoare; altele lucrate în lemn, nefiresc de albe, aminteau de idilica lume rurală. La alte standuri se aflau prăjituri şi plăcinte preparate după vechile reţete, numai din ingrediente naturale. Poale-n brâu, prăjituri de casă, şerbet, pandişpan, alviţă, cozonaci pufoşi, bine crescuţi, dar şi plăcinte cu mere sau brânză.  Unt proaspăt de casă şi caşcaval afumat aşa cum se face încă în Bucovina. Tot de acolo, peştele în hârzob, învelit în crenguţe de brad, pentru a căpăta o aromă şi un gust cu care nu te întâlneşti de multe ori. Coşuri pline ochi cu cârnaţi, muşchiuleţ, şunculiţe. Toate afumate şi deosebit de atrăgătoare, judecând după numărul mare de oameni care doreau să cumpere măcar o bucăţică.
Ion Istrate, din Fundata, judeţul  Braşov, este o figură cunoscută pentru bucureştenii care preferă produsele tradiţionale, meşterite după reţetele de altădată. " Am venit aici cu produse din carne de oaie şi lactate: brânză de burduf, telemea de oaie, caşcaval afumat, apoi pastramă şi CârnaţI de oaie şi viţel. Care este secretul gustului lor? Păi, secretul nu prea se spune, dar să fie totul natural. Să fie închegat cu cheag natural, laptele să nu fie degresat. Acum peste tot se găseşte marfă, important este să aibă calitate, căci doar aşa o poţi vinde”.

TURTĂ DULCE
Mic sau mare, oricine şi-ar fi dorit o bucăţică de turtă dulce. Colorate, decorate, în diferite mărimi şi forme. Gustul? Trebuie să le încercaţi! " În familia noastră turta dulce este o tradiţie”, ne mărturiseşte Elisabeta Onu, din comuna Bascov, judeţul Argeş. "Suntem la a treia generaţie. Reţeta a rămas cam aceeaşi, numai că am adăugat scorţişoară. Înainte vreme formele erau mai simple şi nu aşa de bogat ornamentate: căluţi, rotiţe, păpuşi, chiar şi salbe care se puneau în jurul gâtului. Acum ne adaptăm timpurilor şi copiilor. Ei îl vor pe Shreck, pe Batman, îşi doresc căsuţe de turtă dulce ca în poveşti, oameni de zăpadă… Am păstrat însă şi formele tradiţionale. Mi-e tare greu să renunţ la ceea ce făceau străbunii noşti.”
Borcănele de miere, propolis şi faguri, toate sosite tocmai din Sighetul Marmaţiei pentru că de acolo este Ionel Mustaţă. Mierea însă este rezultatul călătoriilor prin mai toată România. Miere polifloră din Delta Dunării, de tei din pădurile Babadagului, de salcâm de la Carei, de mentă din Braţul Chiliei. O adevărată hartă dulce a României…