Traista bucatelor fine

"Cine se scoala de dimineata departe ajunge!". Si am ajuns la Campina. Scopul era Valea Doftanei si oamenii ei. Ghid ad-hoc, campineanul Alin Ciupala, istoric de profesie, "o enciclopedie nepretuita", cum ni-l prezentase un cunoscator al ospetiei din Romania. Afland rosturile cautarilor noastre, a intocmit, cu minutiozitate, programul si drumurile ce le vom strabate in cele doua zile destinate scopului nostru.

PEISAJ MIRIFIC. Plecam din Campina spre comuna Valea Doftanei. Primul popas, dupa vreo 25 de kilometri, satul Traisteni. Una dintre cele mai vechi asezari de pe Valea Doftanei, atestata documentar in anul 1605. Localitatea, la 700 m altitudine, aflata intre apa Prahovei si apa Teleajenului, este inconjurata de Muntii Negrasul, Prislopul Mic si Fundurile. O lume de basm. Peisaj mirific. Tonurile de culoare verde si aramiu, puritatea aerului si comportamentul oamenilor intalniti faceau, ca la nici trei ore de la parasirea poluatei noastre Capitale, sa traim intr-o alta lume. Nu ne-am orientat dupa ghiduri. Intalnim un popas turistic. Intram. O scurta convorbire cu doua gospodine care ne-au intampinat, cu toate ca locul parea curat, nu ne-a indemnat sa ramanem.

Din vorba-n vorba, cu oameni intalniti pe ulita, ne-am oprit in fata unei pensiuni. O constructie moderna, cu o casa a scarii la vedere. Am intrat. Suntem poftiti la primul nivel.

O doamna, aveam sa aflam ca e contabila, a invitat-o pe maestrul bucatar sa ne prezinte preparatele specifice locului.

DARUIRE PROFESIONALA. Imbracata cu o jacheta alba, cu maneca scurta si cu parul prins la spate, bucatareasa, cu un ton placut, isi lauda bucatele. "Nici n-ati mancat asa bulz si asa pastrama cum se pregatesste pe la noi!", ne marturiseste Cristina Barliga. Am crezut-o pe cuvant, caci asa cum ne-a spus are "in spate" 18 ani de meserie! Ca sa nu ramanem cu impresia ca spune doar vorbe de lauda s-a "pus pe treaba". Bucataria: laborator. Totul era ordonat: ustensilele, materiile prime (branza de burduf, malaiul, pastrama, legumele si alte adaosuri, nespuse, fiind secret al meseriei). In timp ce prepara ne povestea cum "a debutat": "Ma gandesc cate emotii am avut cand am dat examenul de bucatar, la Sinaia. Acolo am terminat scoala profesionala. Probele de lucru erau: o ciorba de fasole verde, Chateaubriand, papanasi cu smantana si dulceata. La vremea aceea mi s-a parut greu, dar am trecut cu bine examenul. Cu vremea, bucataria a devenit parte din viata mea. Nu m-as vedea facand altceva".

AROME. Mirosul imbietor al pastramei a readus-o in bucatarie pe Vali Bantoiu, contabila pensiunii. Cu un har deosebit al nararii, aveam sa aflam ca nu este doar mama a doua fete studente, ci si o "stufoasa" carte de retete. "Am auzit ca va intereseaza bucatele locului. Ce cautati, ati gasit! Norocul este al celor alesi si perseverenti. Am o «traista» de retete, invatate de la mama mea, pe care as vrea cu draga inima sa vi le impartasesc pentru cititorii dumneavoastra. Meritati. Doresc ca multe tinere, precum fetele mele, sa-si impresioneze partenerul de viata nu numai prin istetimea mintii, ci si prin rafinamentul gastronomic."

Fericita alegere facuse patronul - o familie din Bucuresti. Beneficiarii armoniei dintre bucatar si economist sunt clientii: au mancaruri gustoase la preturi fara concurenta.

CASA TARANEASCA

Satul Traisteni... Se spune ca denumirea localitatii vine de la straiele ciobanesti ale primilor locuitori, niste familii de ardeleni prigoniti pe fond religios. Aici se afla una dintre cele mai mari biserici satesti din Romania: Biserica cu hramul Sf. Arhangheli Mihail si Gavril. Aceasta are pictat (in pronaos, in dreapta intrarii) chipul Regelui Mihai. Aceasta fresca a fost astupata cu tencuiala in anul 1950. Este singura biserica, cu exceptia Catedralei Mitropolitane din Iasi, care avea pictat chipul tanarului Rege Mihai. Biserica este cinstita printr-o sarbatoare "Nunta bisericii", traditie locala, o nunta simbolica la care se aduna intreaga comunitate. Este o petrecere cu hora si mancare. Cum arata o gospodarie taraneasca, din satul Traisteni, in secolul al XIX-lea? Era o casa cu doua incaperi si tinda, construita pe temelie inalta de piatra si cu peretii din barne de fag, cu o anexa - cotetul de porci si pasari. In interior se gaseau doua sobe de caramida: o soba cu plita in camera de locuit si o soba cu cotlon si firida in camera de oaspeti. Principalele piese de mobilier erau: paturile, mesele, cuierele si lazile de zestre. Toate erau sculptate si crestate din lemn. Ca piese de decor, locul principal il ocupau tesaturile din lana - tolurile, velintele (tesatura taraneasca groasa de lana alba sau vargata, in diferite culori, intrebuintata ca patura) - viu colorate, dar si cele de bumbac - stergarele si batistele - brodate cu arnici (ata de bumbac rasucita ) rosu si negru, completate cu fluturi metalici si margele.

CAIET DE RETETE

CASCAVEAUA DE VALEA DOFTANEI Laptele proaspat, muls de la vaca, se pune intr-o oala mare si se incalzeste foarte putin. Se adauga doua-trei linguri cu cheag. Se amesteca bine si se lasa doua-trei ore. Apoi se pune oala la foc domol, amestecandu-se cu o lingura de lemn. Incet-incet incepe sa se stranga casul. Cand s-a strans bine, se pune intr-un castron cu putin zer si se lasa pana a doua zi. A doua zi se ia o bucatica, se pune in apa fiarta si, daca se intinde ca o plastilina inseamna ca, putem spune, "casul merge". Atunci se ia toata bucata, se taie felii si se pune in apa fierbinte, in care am presarat si un pic de sare. Se amesteca pana se strange din nou si apoi se pune intr-un tipar. Acest tipar este facut fie dintr-un lemn foarte subtire, in forma ovala sau rotunda, fie din plastic. Dupa ce s-a scurs bine se lasa la frigider, pentru doua zile. Apoi se face foc la afumatoare, din lemn de fag sau rumegus, si se pun cascavelele care se lasa o zi intreaga. Seara se iau, se spala si se pun in frigider. PASTRAMA DE OAIE Se ia carnea de oaie si se cresteaza ici si colo. Se prepara un bait. Se curata usturoiul si se toaca. Se adauga cimbru, boia, piper si sare. Totul se amesteca si cu aceasta compozitie se freaca bucatile de carne de oaie. Apoi se toarna o sticla cu vin rosu. Se tine in acest bait sapte zile, dupa care se lasa la zvantat. Se prepara pe gratar si se serveste impreuna cu mamaliguta.