Ultima lecţie

Cine face ca mine, ca mine o să păţească! Adică s-ar putea să ajung de răs de cealaltă parte a lumii, in cazul in care ucenica mea nu va fi la inălţimea cerinţelor iubitului ei sau a soacrei! Nu-mi rămăne decăt să sper că mă va căuta, la telefon, ca s-o ajut.

Savuros - găluştile cu prune

Cine face ca mine, ca mine o să păţească! Adică s-ar putea să ajung de răs de cealaltă parte a lumii, in cazul in care ucenica mea nu va fi la inălţimea cerinţelor iubitului ei sau a soacrei! Nu-mi rămăne decăt să sper că mă va căuta, la telefon, ca s-o ajut.

In sfărşit, azi e ultima zi de ucenicie a Laurei! M-am sculat de la 6:00, ca să pregătesc ceva bun, aşa de sărbătorire. Pe la ora 7:00 apare şi ucenica. La fel de mirositoare şi de elegantă, dar insoţită de o sacoşă plină cu cartofi, prune din cele micuţe şi dulci, bune de ţuică, două ouă, o pungă cu zahăr, una cu făină, una cu pesmet şi esenţă de rom. Uimită, am intrebat-o ce are de gănd şi, cu glas sugrumat (juca un teatruuu!...), imi spune că vrea să o invăţ cum se fac găluştile cu prune, pentru că acolo (in State) vrea să-i facă praf şi, nu numai pe ei, ci şi pe colegele de la serviciu. S-a lăudat cu ce ştie ea să facă şi căte a invăţat, nu şi căt m-a terorizat! Ei?! Ce era să fac?! Am acceptat să o invăţ, dar cu condiţia ca după asta să ne răsfăţăm cu ce pregătisem eu, că doar nu era să las să se prăpădească atătea bunătăţi! Acceptarea a fost totală, cu sărituri şi pupături.

Incepem. Trece rapid la ritualul cu dechanelatul şi demachiatul, in timp ce eu spăl şi pun la fiert cu un praf de sare un kilogram de cartofi albi, care sunt mai buni pentru aluat. Şi-a făcut apariţia şi a trecut, aşa curăţică şi naturală, la spălatul prunelor, cam două kilograme. Le-a ales şi le-a scos sămburii, fără să le desfacă de tot, le-a pus intr-un castron şi le-a stropit din plin cu esenţă de rom şi zahăr, in interior.

Â

Citește pe Antena3.ro

Momentul în care un munte se prăbuşeşte şi un zăcământ de cupru iese la suprafață

Am făcut o cafea, aşa de incălzire, şi s-au şi fiert cartofii pe care i-am curăţat de coajă şi i-am trecut prin maşina de tocat, cănd s-au mai răcit. Am pus cartofii pe planşetă şi i-am amestecat cu un praf de sare, o cană cu făină, un ou şi esenţă de rom. Am frămăntat un aluat pe care l-am lăsat la odihnit cam 10 minute şi, intre timp, am scurs prunele de zeama pe care au lăsat-o. Am inceput, mai intăi eu, să luăm căte o bucăţică de aluat, l-am modelat in podul palmei, intr-un strat subţinel, ca să pătrundă o prună, pe care am imbrăcat-o frumuşel şi căt se poate de uniform, dăndu-i forma de găluşcă. Le-am tapetat cu un puf de făină, le-am mai străns in mănă, de uniformizare, şi le-am pus pe rănd una lăngă alta. Intre timp, am pus o oală cu apă şi un praf de sare, la fiert, la clocot domol.

Â

La tigaie! Am pus o jumătate de pachet de unt intr-o tigaie mai lată, in care am prăjit uşor cam tot jumătate de kilogram de pesmet, in care am amestecat şi nişte miez prăjit de nucă, sfărămat, nu dat prin maşină. L-am dat deoparte şi l-am amestecat cu puţin zahăr. Cănd apa a clocotit, am inceput să punem uşor o parte dintre găluşti. La scurt timp au apărut la suprafaţă căte una, căte una, le inhăţam cu spumiera şi le tăvăleam (ea, nu eu!) prin pesmet. Laura le depunea tacticoasă pe un platou mare şi imediat le prăfuia cu zahăr pudră şi scorţişoară, apoi işi lingea degetele. După primul rănd a venit al doilea şi tot aşa pănă am terminat toate găluştile. Se făcuse o piramidă de toată frumuseţea şi imbătătoare la miros de te lua cu ameţeli.

Am indrăznit să gustăm din vreo două (rateuri) plesnite, pe care Laura le-a imbrăcat frumos in pesmetul-minune şi le-am hăpăit ca lupii. Acum au urmat intrebările şi sfaturile, dar nu oricum, ci... asortate cu feliile mele de franzelă cu peşte afumat, cu roşii şi brănză la cuptor, cu berică, căte o pulpă de pui umplută şi garnitură de ţaţichi, cu un vinişor mic, mai o cafea, mai o trufă şi un coniac mic, din cel primit de ziua mea, păstrat pentru ocazii speciale ca asta! Muncă, nu glumă!

Â

Sfaturi!

Folosiţi numai cartofi albi.Sunt cei mai buni pentru aluaturi cu cartofi. Prunele cele mai bune sunt cele mici, de ţuică. Sunt mai dulci şi se pun intregi. Dacă doriţi ceva deosebit, puteţi umple pruna cu o vişină din dulceaţă, bine scursă de sirop, sau miez de nucă. Nu puneţi multă făină in cartofi, pentru că veţi obţine un aluat prea vărtos, şi găluşca va fi tare. Tapetaţi-o cu făină după ce aţi format-o in mănă. Fierbeţi la foc domol, cu capac.