Pe vremuri, hreanul si mustarul erau principalele condimente in Europa. Apoi a inceput sa fie importat piperul, care le-a inlocuit. Hreanul si mustarul si-au gasit totusi locul in gastronomia mondiala.
Se crede ca hreanul este originar din sud-estul Europei. Planta este cunoscuta inca din Antichitate. O confirma mozaicurile de pe peretii caselor din orasul roman Pompei. Acolo s-au gasit imagini care prezinta modul de curatare a radacinilor. Hreanul are o utilizare diversa. La unele popoare este folosita ca aliment afrodiziac. In Germania este o planta medicinala. Dar oriunde in lume ea este cunoscuta in primul rand drept o radacina cu gust usor iute din care se prepara un sos aparte. Acest sos este servit, de obicei, cu friptura din carne de vita sau cu carnaciori. Bucataria evreiasca are multe preparate in care hreanul este un ingredient de baza. Ei servesc sos de hrean la preparate de peste, la fel cum mustarul insoteste preparatele din carne. Odata curatata, radacina trebuie pusa in mancare sau conservata in otet sau sare, pentru ca altfel ea se innegreste si isi pierde gustul.