Un prânz cu... Louloudia

Despre Aristotel se ştie că s-a născut la Stagira în anul 384 î.Hr. şi că era fiul lui Nikomahos, fizicianul regelui Amynthas al II-lea, iar mama sa se numea Phaestis. La vârsta de 18 ani a plecat la Atena şi a studiat în Academia lui Platon, fondându-şi apoi propria şcoală în Assos, Troada. Viaţa îl mai poartă în locuri care îi păstrează amintirea, precum Insula Lesbos sau Atena, undea avea să fondeze o altă şcoală. Aristotel a condus Lyceum-ul Peripatetic timp de 12 ani. Însă perioada la care fac referire cel mai adesea pasionaţii de istorie este aceea în care, la Pella, este, vreme de trei ani, profesorul adolescentului care avea să fie cunoscut mai târziu drept Alexandru Macedon sau Alexandru cel Mare. Aristotel a murit la vârsta de 63 de ani în Halkida – unde era înmormântată şi mama sa –, iar la un an după deces locuitorii Stagirei cer rămăşiţele marelui învăţat, pentru a le reîngropa în cetatea lui de baştină. Este şi momentul în care încep a se ţine la limita nord-vestică a peninsulei athonite "Aristoteliile", serbări care celebrează personalitatea acestuia. În vara anului 1996, aceste "Aristotelii" au fost reluate. Cu atât mai mult cu cât mitul Vechii Stagira avea să-i impulsioneze pe arheologi să caute vestigiile cetăţii şi mormântul lui Aristotel. 

Vechea Stagira şi Olympiada
Vechea Stagira se află la limita unui mic oraş numit Olympiada, pe ţărmul mării. Multă vreme nu s-a putut confirma existenţa ei, iar povestea lui Aristotel a fost susţinută de Noua Stagira. Aceasta se află la câţiva kilometri în munte şi adăposteşte un parc superb, care pune în valoare vegetaţia locală şi mai ales principiile aristotelice, exemplificate prin modele care surprind. Îţi dai seama că multe dintre aplicaţiile fizicii din toate timpurile şi de astăzi, de la transmiterea sunetului la distanţă la perpetuum mobile, îşi au începutul în cercetările aristoteliene.

Excavaţiile din ultimele decenii de la Olympiada au dovedit însă că acolo este locul naşterii lui Aristotel. Interesant însă e faptul că ele, cercetările, au fost grăbite atunci când un consorţiu canadian a decis să construiască o fabrică de prelucrare a minereului de aur, foarte poluantă, şi numai decretarea ca sit de importanţă naţională a locului putea să oprească aceste planuri. După 15 ani de cercetări, demonstraţia a fost făcută. Mai mult chiar, vizavi de Vechea Stagira, o insulă micuţă, menţionată şi în scrierile lui Strabon, a fost identificată ca fiind cea pe care Filip al II-lea a exilat-o pe Olympiada, mama lui Alexandru cel Mare. Din păcate, în acest caz, cercetările arheologice necesită mai multe fonduri, pentru că partea pe care se afla vila Olimpyadei este acum scufundată. Gazda noastră din fascinantul orăşel grecesc – Louloudia Alexiadou – ne spune că, dacă priveşti de pe stâncă, atunci când apa este limpede, poţi vedea zidurile ei năruite…

Popas "dulce" la "Liotopi"
Louloudia Alexiadou este una dintre acele mi­nunate doamne ale Greciei care te cuceresc prin ospitalitate şi prin bucuria de a-ţi arăta ce are mai bun locul pe care îl veghează. La Olympiada, împreună cu soţul şi fratele ei, este implicată într-o afacere de familie care înseamnă o pensiune de o eleganţă rustică surprinzătoare – "Liotopi" –, dar şi un mic hotel pe malul mării, la parterul căruia se află un restaurant cu mâncăruri tradiţionale.

Ne dăm seama, gustând din dulceţurile şi siropurile ei, la "Liotopi", şi privind-o apoi cum găteşte în bucătăria de la "Germanos" că ei i se datorează în bună măsură faima locului. "Muncesc toată toamna şi iarna, ca să avem vara ce ne trebuie", ne spune Louloudia – al cărei nume, vă rugăm să reţineţi, înseamnă "floare" – îmbiindu-ne să gustăm o linguriţă de "retzeli". Este o reţetă veche, pe care Louloudia o ştie de la străbunica ei: sunt mai multe feluri de fructe, care se pun împreună cu must proaspăt şi dulce şi se dau la cuptor. Seamănă cu o dulceaţă, dar simţim că e mai mult decât atât. Este simbolul unei tradiţii care nu s-a pierdut. O tradiţie pe care o regăsim şi în bucatele pe care le gustăm, pe îndelete, în vreme ce povestim despre Aristotel şi Olympiada...

Fructe… la pătrat
"Melomeno htapodi" înseamnă caracatiţă cu smochine uscate şi miere. O îngemănare uluitoare de gusturi, dar Louloudia Alexiodou ne asigură că vechii greci obişnuiau să amestece fructele şi mierea cu peştele sau carnea. "Pentru Melomeno htapodi avem necoie de o caracatiţă, 3-4 cepe uscate, o linguriţă de zahăr, o ceaşcă de ulei de măsline, un păhărel de coniac, o jumătate de ceaşcă de vin alb, oţet, roşii, ardei roşii, foi de dafin, piper şi enibahar. Caracatiţa se fierbe separat în apa pe care o lasă la temperatură mică. Se adaugă puţin oţet, dafin, un ardei. După ce a fiert, caracatiţa se scoate, eventual se porţionează şi se pune într-o caserolă cu ulei şi ceapă, tăiată mai mare. Se adaugă zahăr, oţet, vin, coniac, lăsând vasul fără capac, ca să se evapore alcoolul. Se adaugă roşiile tăiate, piper, enibahar, cât e fierbinte, ca să îşi tragă aroma. Apoi se pun ardeii tăiaţi mărunt, mierea şi smochinele (care au fost înmuiate înainte în vin), după care se închide focul şi se lasă, cu capacul pus, 15 minute." Olympiada este faimoasă pentru ciupercile din pădurea apropiată, pentru midiile şi peştii din mare, pentru fructele ei foarte dulci. Pe toate le poate descoperi călătorul înfometat…