Vedeta cazuta in anonimat

Ar fi putut avea nenumarate denumiri si oricare i s-ar fi potrivit mai mult decat numele de bere. Ar putea sa se numeasca bautura carbogazoasa, pentru ca este un pic intepatoare. Sau ar putea sa se numeasca sampanie de ghimbir, pentru ca are o culoare aurie si pe vremuri era fermentata natural. Ea insa poarta numele de bere. Bere de ghimbir. Nu este o bautura pentru soferi, ci mai curand este o licoare a carei soarta merge mana in mana cu istoria mai multor state anglofone. Stramosul berii de ghimbir este Mead & Metheglin, care se prepara in anii 1600 in America coloniala. Aceasta era o bautura carbogazoasa obtinuta in mod natural, preparata din miere, lamaie si drojdie. Licoarea continea deseori si condimente precum ghimbir si cuisoare. Povestea bauturii a cunoscut urcusuri si coborasuri.

IN FAMILIE. Si-a inceput "cariera" in Anglia, la mijlocul secolului al XVII-lea, ca bautura de familie. Dupa Razboiul Civil din SUA a devenit o bautura comercializata in barurile acelor vremuri, in special in vestul statului New York, in localitatile Buffalo si Syracuze. Peste un secol a ajuns un bun foarte cerut la export, numarandu-se printre cele mai populare bauturi din lume. Berea de ghimbir era preparata din ghimbir, zahar si lamaie. Amestecul se lasa sa fermenteze timp de o saptamana, apoi era numai bun de baut. Berea destinata exportului era turnata in sticle de ceramica smaltuite in interior. Pe aceste sticle era trecut numele familiei producatoare. Recipientele erau astupate cu dop de pluta si apoi erau ceruite. Astfel, fermentarea continua in sticla. Acelasi proces are loc si la prepararea sampaniei. Bautura avea o tarie alcoolica de 11 la suta si era foarte iubita de consumatori.

NESANSA. Insa norocul s-a intors cu spatele in 1920, cand in Statele Unite ale Americii s-a instaurat prohibitia. Bauturile care aveau un continut alcoolic mai mic de 2% erau scutite de taxe. Astfel, berea de ghimbir a inceput sa fie diluata, iar in timp reteta s-a modificat considerabil, ajungand o bautura carbogazoasa banala. Aceasta nu a putut face fata concurentei acerbe a altor produse la moda in acea vreme. Astfel, berea de ghimbir a ramas o bautura care a cazut in anonimat, fiind una dintre multele jertfe ale acelei perioade.

REVENIRE. In prezent ea a revenit la menirea initiala, licoare de familie, insa modul de preparare, din comoditate probabil, este cel pastrat de la inceputul secolului al XX-lea: apa minerala amestecata cu lamaie, zahar si ghimbir. Rareori se intalnesc familii care o prepara respectand reteta din secolul al XVII-lea. Chiar daca nu contine pic de alcool, numele i s-a pastrat, in amintirea vremurilor cand berea de ghimbir era un produs preferat de multi dintre americani si nu numai. Aproape tot ce ii dadea o alura de bautura cu personalitate a disparut: bulele nu mai sunt un rezultat al fermentatiei naturale, iar alcoolul lipseste cu desavarsire. Nici ambalajul nu mai e cel de altadata. Recipientele din ceramica, pe care erau inscriptionate numele familiei producatoare, s-au transformat in banalele vase din sticla, sau, mai rau, din plastic. Poate doar ghimbirul foarte aromat si un pic iute mai salveaza reteta. Astfel, berea de ghimbir este o bautura care vara te scapa de canicula, iar iarna te pazeste de raceli.

BUN LA TOATE Ghimbirul este o radacina folosita in special atunci cand este proaspata. Aroma lui este foarte puternica, de aceea are multe intrebuintari. El se pune in otet, care apoi e folosit in salate. De asemenea, este folosit in preparate din peste sau din carne de oaie si de berbec, pentru ca inlatura mirosurile puternice ale acestor produse. Japonezii folosesc aceasta planta pentru aromatizarea branzei vegetariene, tofu. Iar femeile din China consuma radacina de ghimbir pentru a preveni starile de disconfort din timpul sarcinii. Se mai foloseste ca ingredient in multe preparate culinare, in special prajituri, biscuiti si torturi. Radacina uscata de ghimbir este foarte des utilizata drept condiment in unele mancaruri traditionale chinezesti. Iar berea de ghimbir, pe langa functia de bautura racoritoare, are si proprietati medicinale. Ea este recomandata de unii medici ca pansament pentru stomac. Aceasta planta cu aroma puternica creste in Australia, sudul Indiei, Jamaica si China.

BERE DE GHIMBIR INGREDIENTE: doua linguri cu radacina proaspata de ghimbir maruntita, doua lamai, jumatate de kg de zahar, 4,5 l de apa, o lingurita cu acid tartric, jumatate de lingurita cu drojdie uscata. PREPARARE: Lamaile feliate, ghimbirul, apa, acidul tartric si zaharul se pun intr-o cratita si se lasa sa fiarba timp de 5 minute. Lasati compozitia sa se raceasca pana la temperatura camerei. Presarati deasupra drojdie si acoperiti cu un capac. Lasati compozitia acoperita peste noapte. Dimineata strecurati amestecul. Apoi turnati lichidul in sticle din plastic. Bautura va incepe sa fiarba. De aceea, din doua in doua zile va trebui sa mai eliberati capacul sa nu se formeze presiune in interior. Berea este gata cand sticla a devenit tare. Acest fapt se intampla in aproximativ 24 de ore. Se pastreaza la rece si se consuma in primele trei zile de la fabricare. BERE DE GHIMBIR NEALCOOLIZATA INGREDIENTE: 130 g ghimbir (o bucata), 4 linguri cu zahar brun, zeama a 4 lamai, un l de apa minerala. PREPARARE: Ingredientele se pun intr-o carafa cu cuburi de gheata si frunze proaspete de menta. Se amesteca cu apa minerala. Se serveste rece.