Vesnicia credintei - Viata in slujba lui Dumnezeu

"Slujesc de opt ani la aceasta manastire. De cand am inceput calea spre duhovnicie. Este un dar al Celui de Sus sa ramai in monahism, acolo unde ai primit binecuvantarea. Dorinta mea, daca m-o ajuta Dumnezeu, este ca tot de aici sa plec pe drumul fara intoarcere." Asa si-a inceput marturia de credinta cuvioasa maica Josefina Raduinea - Stareta Manastirii Zamfira, acolo unde, cu gandul la Cel de Sus si la cele Sfinte, ne-au purtat pasii intr-o zi de vineri.

ISTORIE. Dupa ce am trecut de ornamentata poarta de lemn, aflata sub turnul-clopotnita, cu sfiiciune am pasit pe aleea pietruita, strajuita de-o parte si de cealalta de flori viu colorate, care ducea la biserica manastirii. O cararuie, tot pietruita, in stanga bisericii, ne-a dus spre casa Maicii Starete. Vizita a fost neanuntata. Am gasit-o pe maica trebaluind. Avea pe foc dulceata de caise. Ne-am cerut scuze pentru impolitetea de a nu-i comunica mai inainte vizita noastra. Cu caldura in glas, Maica Stareta ne-a spus ca spre Casa Domnului te poti indrepta oricand, fara programare.

A considerat crestineste de cuviinta ca nu despre dansa trebuie sa ne vorbeasca, ci despre asezamantul pe care-l pastoreste. "Manastirea Zamfira isi trage numele de la jupanita Zamfira, sotia negustorului Manoil Apoistoli, om de incredere al domnitorului Constantin Brancoveanu. Sub grija Zamfirei, a inceput constructia unei biserici, mai mici, cu hramul Sfanta Treime, in cimitirul satului. A murit neapucand sa vada terminata ofranda sa. Nora sa, Smaranda, a dus la bun sfarsit generosul gand. Biserica a fost terminata in 1743, dar nefiind preot in sat, a intrat intr-o stare de degradare. La 1850, Mitropolitul Nifon a hotarat sa zideasca o noua biserica, mai mare, si chilii, pentru un asezamant manastiresc de maici. Calugaritele au fost aduse de la schitul Rosioara, de langa Filipestii de Padure. Pictura noii biserici a fost facuta de maestrul Nicolae Grigorescu, pe cand avea doar 18 ani. Tanarul pictor a fost indrumat, pentru respectarea canoanelor picturii bisericesti, la sfatul Mitropolitului Nifon, de artistul Gheorghe Tattarascu, cel care atunci picta la Manastirea Ghighiu."

Din cand in cand, intrerupe firul nararii, dand o fuga la bucatarie, pentru a supraveghea dulceata. Revine intr-o suflare si continua: "Din pacate, putine tinere in ziua de azi mai poarta in suflet chemarea spre manastire. Noi suntem 40 de maicute, maici si surori. Casele au bucatarie, beci si o mica gradina de zarzavat. Crestem pasari si animale, pentru ca e «manastire de sine». Slujitoarele Domnului isi au cate o casuta, gospodarie proprie, unde cate doua-trei maicute isi impart trebile intre ele."

INDATORIRI. La manastire, timpul, efemer in lumea noastra, are o alta dimensiune. Este dens si dramuit cu strictete de maicute, avand fiecare indatoriri bine stabilite. "Programul de rugaciune incepe de la ora sase dimineata si tine pana la opt si jumatate-noua. Dupa-amiaza, de la cinci la sase jumatate-sapte, are loc slujba de vecernie. Sfanta Liturghie o avem sambata si duminica si in zilele din saptamana cand sunt sfinti sau sarbatori mari. Maicile sunt datoare toate sa mearga la slujbe. Dar pentru ca avem si gospodarii personale, ne impartim si mergem pe rand."

Josefina Raduinea, Maica Stareta de la Manastirea Zamfira, supraveghind dulceata de caise

BUCATARIE. Cand veni vorba de bucatarie, Maica a avut un discurs mai pe intelesul nostru, laic. "Dat fiind faptul ca sunt calugarite din aproape toate colturile tarii, la noi se gatesc felurite bucate. Isi imprumuta fiecare din cunoasterea sa. Bunica mea a copilarit intr-un sat german din Dobrogea si in casa noastra se faceau mancaruri mai altfel. Imi amintesc cand am venit la manastire, imi doream sa mananc nudle (o mancare nemteasca) - niste guguloaie din coca de paine - si i-am zis Maicii Starete de atunci sa ma lase sa pregatesc, cu toate ca nu facusem niciodata. Au iesit, cu voia Celui de Sus, gustoase."

Maicutele muncesc ca niste albine. Aduna rosii, varuiesc grajdul, ingrijesc animalele, pregatesc de-ale gurii si atatea altele… Intotdeauna se gaseste ceva de facut.

In timp ce degustam dulceata de cirese cu care ne-a servit maicuta, privindu-i chipul luminos, gandul ne-a purtat la o maxima, am putea spune ecumenica, a lui Isaac Watts: "Cred in promisiunile lui Dumnezeu suficient de mult pentru a-mi pune viata vesnica in mana Sa". Maica Stareta Josefina este exemplul concret…

"Este un dar al Celui de Sus sa ramai in monahism, acolo unde ai primit binecuvantarea. Dorinta mea, daca m-o ajuta Dumnezeu, este ca tot de aici, de la Manastirea Zamfira sa plec pe drumul fara intoarcere"

"Bucatele sunt tot un dar de la Dumnezeu. Muncim mult, dar avem tot ce ne trebuie. Iar credinta si rugaciunile ne tin vii mintea si sufletul. Am descoperit aici, in acest asezamant manastiresc, izvorul vietii si al tamaduirii" - Maica Stareta, Josefina Raduinea

CREDINTA NU MOARE NICIODATA

Cutremurele din 10 noiembrie 1940 si 4 martie 1977 au provocat bisericii mari stricaciuni. In anii 1941-1942 s-au facut ample lucrari de renovare, iar intre 1950 si 1960, lucrari de restaurare, initiate de catre Patriarhul Justinian. Dupa cutremurul din 1986, ele au fost continuate de catre Prea Fericitul Patriarh Teoctist. Au fost inlaturate toate interventiile facute asupra picturii originale, astfel incat lucrarea maestrului Nicolae Grigorescu poate fi admirata in toata splendoarea ei. La Manastirea Zamfira este gazduita si o colectie de obiecte bisericesti cu valoare de patrimoniu. In cimitir se afla mormintele a cinci membri din familia lui Nicolae Iorga si mormantul renumitului profesor de muzica psaltica Stefanache Popescu.

NUDLE

Se fac niste guguloaie din coca de paine si se lasa la crescut. Intre timp, intr-un tuci se calesc putina ceapa si vreo trei-patru cartofi taiati cubulete. Peste ei se toarna apa si se lasa la fiert. Dupa ce au crescut si guguloaiele, se pun in tuci si se acopera cu un capac. Daca nu este tuciul etans, se uda un prosop si se pune imprejurul lui, ca sa nu iasa aburul. Se lasa in continuare la fiert. Cand sunt gata, se scot si se mananca impreuna cu sosul ce s-a format. Se pot servi si impreuna cu lapte batut.

DULCEATA DE CIRESE

Ciresele se spala si cu un ac se scot samburii. Separat se pregateste siropul din zahar si apa. La un kilogram de cirese, fara samburi, se pune un kilogram de zahar si vreo doua pahare cu apa. Dupa ce s-a legat siropul, se adauga ciresele si se lasa la fiert o jumatate de ora. Apoi se scot, se lasa la scurs intr-o sita si a doua zi procedam la fel. La urma se adauga, pentru gust, o planta cu numele drusain.