Viaţa în sens invers

Când te întâlneşti cu ceva "curios", prima tendinţă este să încerci să îl raportezi la ceea ce cunoşti deja. E ca atunci când pleci într-o călătorie şi compari primul fluviu întâlnit în cale cu pârâiaşul din satul tău: "Ah, e de 40 de ori mai mare decât apa Bălănesei!", îţi spui. Aşa şi cu "Strania poveste a lui Benjamin Button"… Orice românaş care n-a trecut degeaba prin vârsta poveştilor îşi va aminti de Făt-Frumos, cel din basmul "Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte", şi de drumul lui către casă, după ce trecuse prin Valea Plângerii.

Pe măsură ce calea îl purta spre locurile din care pornise odinioară spre ţinutul zânelor, Făt-Frumos se stingea, iar o dată ajuns la palatul tatălui său fu atins de aripa morţii. Benjamin Button parcurge acest "timp în sensul invers al acelor de ceasornic" la propriu, dinspre bătrâneţe spre copilărie, stingându-se nu în nefiinţa de după moarte, ci în nefiinţa de dinainte de viaţă.

"M-am născut în condiţii neobişnuite" – notează personajul filmului (interpretat de Brad Pitt) – în paginile unui jurnal prin care încearcă să lase după el principalele marcaje ale existenţei lui curioase. S-a născut în New Orleans, către sfârşitul primului război mondial, având vârsta de… 80 de ani, şi-a traversat secolul, întinerind mereu, până către pragul noului mileniu, când zilele lui s-au dus una câte una, de la "cel dintâi pas" la "primul gângurit" şi, în final, la "prima suflare" care avea să fie, paradoxal, şi "ultima suflare".

"Ar trebui să ne naştem bătrâni…"
Urmărind pelicula, cititorul de poezie bună va rememora, cu siguranţă, un vers din Ana Blandiana: "Ar trebui să ne naştem bătrâni…" Aşa să fie? Şi-atunci, unde s-ar duce tot ce ştim despre viaţă şi despre moarte? Tot ce-am învăţat despre crugul vremurilor, despre mersul înainte, despre evoluţie?

Dată fiind tema gastronomică a demersului nostru editorial, am fost tentaţi să alăturăm filmului (o ecranizare liberă după o binecunoscută nuvelă de Francis Scott Fitzgerald) câteva reţete de început de secol XX, preparate culinare specifice pentru New Orleans, cetatea-matcă a lui Benjamin Button.

Tema evoluţiei, fie ea şi în sens invers, ne-a adus aminte însă că în acest an, chiar în februarie, se împlinesc 200 de ani de la naşterea lui Charles Darwin, părintele teoriei  evoluţionismului.

Ne-am întrebat, deci, dacă povestea filmului ar putea fi vreodată reală şi nu o pagină de basm, cum ar privi-o un urmaş al celebrului cercetător? Întrebarea a rămas fără răspuns. Deocamdată. Însă scormonind în viaţa lui Darwin, am dat peste o informaţie interesantă: la biblioteca universităţii din Cambridge se păstrează un document de familie: caietul de reţete al Emmei Darwin, soţia lui şi mama celor zece copii ai săi.

În lipsa unui caiet de reţete al însoţitoarei lui Benjamin Button (interpretată în film de Cate Blanchet), vă propunem câteva reţete englezeşti de-acum două veacuri, procedând, în spiritul peliculei, la o nouă întoarcere în timp.

Pere înăbuşite, după reţeta Emmei Darwin
Ce reţete am decoperit în caietul Emmei? Meringue de mere şi orez, "Cartuşe" din cartofi, Jeleu de portocale, Cremă italiană, Marmeladă de portocale, Supă din satul Betley, Tocană de spanac, Nuci murate, Pere înăbuşite…

Această din urmă reţetă se pregăteşte astfel: "Se ia miezul perelor şi se pune într-o tigaie cu pereţi subţiri. Se toarnă apă cât să le acopere şi să nu se ardă. Se adaugă puţin zahăr, coajă de lămâie, cuişoare. Se dă focul mic şi se lasă să fiarbă 4-5 ore, fără să clocotească. Este bine ca preparatul să fie mai uscat, aşa că se va pune după aceea în cuptor. Important este ca tigaia în care se pregăteşte să nu mai fi fost folosită pentru altceva".

Potatoes Rifles

"Cartuşe" din cartofi

Se fierb câţiva cartofi, apoi se descojesc şi se pisează într-un mojar. Se adaugă făină, unt şi un ou, apoi se amestecă foarte bine, obţinându-se o pastă. Se iau câteva fâşii foarte subţiri de şuncă de vită, se sărează şi se piperează, apoi se rulează foarte strâns. Se trec prin pasta de cartofi, având grijă să fie acoperite peste tot. Se prăjesc în ulei încins până devin maronii şi se servesc imediat.

Apple and rice meringue

Meringue de mere şi orez

Se ia o cană de orez curat şi se lasă câteva minute în apă clocotită. Se scoate şi se adaugă lapte atât cât această compoziţie să fie destul de consistentă (tare). Se adaugă zahăr şi mirodenii după dorinţă. Se taie opt mere în felii şi se pun la călit într-o tigaie cu zahăr şi cubuleţe de unt. Se lasă pe foc 45 de minute, amestecând din când în când. Orezul se aşază în cerc, iar în mijloc se pun merele călite. Se bat două albuşuri împreună cu două linguri de zahăr până când se întăresc. Se pun deasupra şi se lasă timp de un sfert de oră la foc mic, ca să se usuce.