Zaibaru’ n-are moarte! Auz?

"Daca spui Oltenia, te gandesti inevitabil la praz, Zaibar si perfectul simplu", imi spunea un prieten cand incerca sa imi descrie in doua vorbe fiecare zona a Romaniei. Cu timpul insa, cunoscand oameni din diverse locuri si chiar vizitand cele mai reprezentative orase, am inteles ca acel prieten nu a ales atat de bine cuvintele.

CARACTER. Daca as incerca sa descriu Oltenia in alte doua vorbe, as spune: "Mese pline ca in povesti, Cramposie de Dragasani si soarele in apus care se scalda in Olt". Si tot nu e bine. Oricate cuvinte ar fi de spus, ele tot palavre raman. Pentru ca, in realitate, caracterul unor oameni si specificul unor zone trec dincolo de cuvinte. Asa ca hai mai bine sa discutam la un paharut cu Zaibar despre "vinul oltenilor". Acest vin are parte de ceea ce unele soiuri autohtone nici nu au visat: de un festival. In timpul toamnei, in mare parte din localitatile Olteniei se desfasoara Festivalul Zaibarului si al mujdeiului.

ISTORIE. Zaibarul s-a incetatenit in Romania acum aproximativ 100 de ani si, asa cum cer noile legi europene, ar trebui scos din cultura, pentru ca, desi romanesc "cu sufletul", Zaibarul in realitate este un hibrid franco-american. Specialistii oenologi spun ca acest vin rosu nu este calitativ, ba, mai mult, are un continut destul de ridicat in alcool metilic. Denumirea lui stiintifica este Seibel nr. 1000 si, asa cum spune o lucrare de specialitate: "Este un soi care da vinuri de masa foarte bune, intens colorate, cu o tarie alcoolica mijlocie". Fie ca il laudam sau il criticam, vinul de Zaibar ramane in mintea romanilor ca un vin rosu specific Olteniei, deseori amintit in glumele lui Amza Pellea. Si chiar daca va fi scos din podgorii, Zaibarul va ramane sub forma de butuci razleti in curtile oamenilor "atasati" de acest vin. Pentru ca "Zaibaru’ n-are moarte! Auz?".

"Loai io o damijeana de zaibar si un curcan, cozonaci si o oala cu sarmale, ca sa nu ma duc cu mana goala.

Pana la Craiova merseram cum merseram. Di la Craiova, loai bilete la acelerat cu locuri rezervate. Rezervate vorba vine, ca locurile ierau, da’ fiecare loc mai avea rezervat cate doi-trei calatori. Ierea un scandal in tren intre ai cu locuri rezervate care sedeau jos si ai cu locuri rezervate de sedeau in picioare, de mai mare dragu, auz?

… Ierea o-nghesuiala, de ma gandii «Bine ca loai curcanu taiat», ca altfel il duceam strosit de tot, da’ de tot, auz?

Damijana, ramasai cu ia-n brata. Adica vorba vine in brata, ca nu puteam sa ajung cu mainile la ia. Sta singura inghesuita, pe de o parte de mine, pe de alta parte de doi militari si un popa. Cred ca pe burta popii sta mai mult!" - Amza Pellea, "Nea Marin si Anu’ Nou"