Zupă de cârnați cu groșcior (rețetă maramureșeană)

Citește și:

• Supă cu „pernițe” (rețeta Mariei Comănelea din Prejmer)

• Păstrăv cu praz, mere și vin (rețetă dintr-un sat șters de pe harta lumii)

• Pui cu aguridă - rețeta Ecaterinei Steriady, de la 1871

Nu-i deloc o mâncare pentru cei care țin dietă. E sățioasă (unii ar zice că-i „grasă” de-a dreptul), e plină de calorii. Nu-i pentru ăla care face mișcare numai din pat până la televizor și înapoi. E pentru oameni munciți, care se scoală de dimineață, caută de vite, după aia merg la câmp, ori la pădure, ori în mină, și dup-aceea se-ntorc și mai grădinăresc ceva, mai meșteresc pe lângă casă. Și-apoi iar caută de „ghite”. Sunt, cum ziceam, bucate pentru oameni care nu se dau în lături de la muncă.

Dacă v-a susurat pe la urechi cuvântul groșcior - smântână, în graiul moroșenilor -, atunci știți și de pe unde-i rețeta. Așa - dar nu chiar așa - e și soleanca fraților basarabeni, pe care-au luat-o ori de la ruși, ori de la ucraineni, ori de pe alte neamuri de prin partea ceea de lume. De unde s-au „contaminat” moroșenii mei nu știu. Știu însă că mâncarea-i bună, deși n-aș pune-o prea des pe masă, din cauza prea multelor calorii.

Și-acum să nu mai lungesc vorba și-ncep a vă da detaliile cuvenite.

Ai trebuință de o jumătare de kil de cârnați afumați și bine uscați, o ceapă, un morcov, un pătrunjel, o rădăcină de țelină mică, un litru de zeamă de varză (pentru acrit), groșcior și sare, poate și-un gălbenuș.

Află mai departe detaliile acestei delicioase RETETE ROMANESTI