Cum faci acasă zaibăr oltenesc: Povestea vinului cu suflet

Vinul oltenesc, tare și vesel, e mai mult decât o băutură – e o amintire, o tradiție dusă din tată-n fiu și o dovadă a mândriei locale. Cine a trecut vreodată prin Băilești, Drăgășani sau Corabia știe: zaibărul nu se bea, se cinstește.

Ce este zaibărul și de unde vine

Zaibărul este un vin roșu tradițional, produs în special în Oltenia – acolo unde oamenii au știut dintotdeauna să transforme rodul pământului în motive de bucurie.
Se face din soiuri de viță hibride, precum Isabella, Othello sau Noah, rezistente la frig și boli, dar cu o aromă unică, recunoscută imediat: fructată, ușor „vădănată” și cu un gust dulce-acrișor.

Legenda spune că numele ar veni dintr-o formă populară a cuvântului „zaifăr”, dar în realitate zaibărul și-a câștigat identitatea în timp, prin gust și prin felul în care a fost primit la mesele oltenilor.

Pentru ei, zaibărul nu e doar un vin – e o mândrie. „E vinul nostru, oltenesc, din strugurii noștri, cu mâinile noastre făcut”, spun localnicii.

Cum se face zaibărul oltenesc, după tradiție

Rețeta originală e simplă, dar cere răbdare și grijă. Fiecare gospodărie are propria variantă, dar pașii de bază sunt aceiași:

1. Strugurii se culeg târziu, spre sfârșitul lui septembrie, când sunt aproape stafidiți – pentru un vin mai dulce și mai tare.

2. Zdrobirea se face manual, iar mustul se lasă la fermentat împreună cu pielițele și semințele.

3. Fermentația durează 10-20 de zile, în vase mari, acoperite ușor, la cald.

4. Vinul limpede se trage apoi în alt butoi, iar resturile de struguri se presează.

5. Liniștirea se face la rece, timp de câteva săptămâni – moment în care zaibărul capătă gustul său inconfundabil.

Rezultatul este un vin tare, roșu-închis, aromat și sincer – așa cum sunt și oltenii care îl fac.

Zaibărul – băutura cu personalitate

Zaibărul nu e un vin „de salon”. Nu se laudă cu medalii, dar e cinstit și curat, făcut din struguri adevărați și răbdare.
E vinul pe care-l bei cu vecinul la gard, la sărbători sau la o masă cu praz, cârnați și brânză.

În Băilești, orașul lui Amza Pellea, zaibărul e motiv de festival – Sărbătoarea Zaibărului și a Prazului adună an de an oameni din toată Oltenia, veniți să guste, să glumească și să-și amintească de vremurile bune.

Cum faci zaibăr acasă – rețetă simplificată pentru 10 litri

Dacă vrei să aduci un strop de Oltenie în bucătărie, poți face un zaibăr de casă respectând pașii de mai jos. Nu-ți trebuie vie, doar poftă de lucru și un colț liniștit unde vinul să se „odihnească”.

Ingrediente:

• 10 kg de struguri Isabella, Othello sau Noah, bine copți

• 1 kg zahăr (opțional, pentru un gust mai rotund)

• 100 g drojdie de vin

• 1 linguriță metabisulfit de potasiu (pentru conservare, opțional)

• Vase din sticlă sau plastic alimentar (damigeană de 10 L sau butoi mic)

• Un furtun subțire pentru tras vinul

1. Zdrobirea strugurilor

Strugurii se spală, se aleg de codițe și se zdrobesc manual, fără a scoate semințele. Tot mustul și pulpa se pun într-un vas curat, umplut până la trei sferturi.

2. Fermentația primară (10–14 zile)

Adaugă drojdia de vin și lasă vasul acoperit ușor, la temperatura camerei (20–25°C).
Amestecă zilnic cu o lingură de lemn, pentru a rupe stratul de tescovină de la suprafață.
Când fermentația încetinește, lichidul devine mai limpede și mirosul – plăcut, acrișor.

3. Separarea vinului

Strecoară lichidul și pune-l într-o damigeană curată. Tescovina se poate stoarce ușor pentru a recupera tot vinul.
Dacă vrei un vin mai dulce, dizolvă zahărul într-o cană de vin și adaugă-l acum.

4. Fermentația secundară și limpezirea

Lasă damigeana într-un loc răcoros, fără a o închide complet, timp de 2-3 săptămâni.
După aceea, trage vinul limpede cu un furtun, având grijă să nu ridici drojdia de pe fund.

5. Odihna și îmbutelierea

Lasă vinul să se „liniștească” alte 2-3 săptămâni, apoi îl poți îmbutelia în sticle curate.
Dacă vrei să-l păstrezi mai mult, adaugă metabisulfitul de potasiu (1 g / 10 L).

Rezultatul final

Vei obține un vin rubiniu, parfumat, cu gust dulce-acrișor și tărie blândă – un zaibăr autentic, de băut cu măsură și cu voie bună.
Ținut la răcoare, se păstrează excelent până la primăvară.

Cu ce se servește

Zaibărul merge perfect cu brânză sărată, cârnați afumați, pastramă, praz sau orice bucată de poveste oltenească.
Dar cel mai bine se bea „cu cineva drag și o vorbă bună”, după cum glumesc bătrânii din Băilești.

Tradiție și suflet

Poate că nu e un vin „de colecție”, dar zaibărul are un farmec pe care nicio etichetă nu-l poate cumpăra: e vinul sincer, făcut din mâinile omului simplu și din bucuria de a trăi.
În fiecare pahar se simte puțin din soarele Olteniei și din sufletul gospodarului care l-a făcut.

Citește pe Antena3.ro

„Se vinde cozonacul la felie”. Avertisment sumbru: Inflația se apropie de 10%, iar mulți români nu vor avea ce pune pe masă de Crăciun