x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Daniela “Furnica”, coregrafa de la “X Factor”: Performanţa nu-ţi iese dacă nu pui disciplină în tot

0
26 Ian 2014 - 15:43
Daniela “Furnica”, coregrafa de la “X Factor”: Performanţa nu-ţi iese dacă nu pui disciplină în tot
Vezi galeria foto
Realizezi coregrafia pentru trei show-uri de prime time ale Antenei 1: “X Factor”, “Te cunosc de undeva!” şi “România danseaza”. Cum e munca pentru fiecare dintre ele? Ce diferenţiaza aceste show-uri, din punctul tau de vedere?

La “Te cunosc de undeva!” sunt nişte referinţe pe care, în mare parte, trebuie să le respecţi, respectiv ideea videoclipului şi elementele care ies în evidenţă. De asemenea, trebuie să ai grijă ca transformarea să fie reuşită şi să laşi personajul să iasă în evidenţă. Acolo nu putem să facem show-ul nostru, ca dansatori, ci să ne mulăm, să fim o “haină dansantă” a personajului. Vedetele trebuiesc un pic forţate, ca să le iasă personajul pe care-l au. Dar, mă inteleg bine cu vedetele de fiecare dată. Am învăţat că trebuie să laşi omul să-şi facă “fiţele” (râde)...

Dar am văzut ca eşti destul de exigentă şi de categorică la antrenamente.


Aşa este. Facând liceul de coregrafie, unde e disciplină ca în armată, nu am cum să fiu altfel. Acolo, mai primeai şi câteva corecţii – mă rog, eu am terminat Liceul de coregrafie în 1995, nu ştiu dacă s-a schimbat ceva între timp – dar pe vremea mea, primeai pedepse. Şi ştii, fără a fi sever nu poţi să faci performanţă. Nu-ţi iese, dacă nu pui disciplină în tot.

Te-a marcat perioada aceea?

Cred ca “marcat” e mult spus. Însă, uşor-uşor, mi-am restructurat comportamentul, în sensul că taceam foarte mult. După ce am terminat liceul, dacă nu mă întrebai nimic, eu nu vorbeam cu orele, pentru că noi aşa eram crescute. Nu aveam voie să ne uităm în ochii profesorului, să spunem, ştiţi, nu pot sa fac asta, pentru că mă doare. Te durea? Ieşeai afară. Şi dacă ieşi afară, nu faci repetiţii, nu faci studii, regresezi fizic. Nu ai voie să ai pauză de antrenament, dacă te pregăteşti pentru un spectacol de balet clasic. Pentru noi, durerea făcea parte din cotidian. Te obişnuieşti să dansezi cu durere şi în perioadele femeii în care unele nici nu se pot ridica din pat. Noi nu aveam noţiunea asta. Aşa am fost crescută, în ritmul ăsta, obişnuită cu ideea că nu am voie să mă plâng.

Tu ai început să dansezi la vârsta de cinci ani. Cum ţi-ai descoperit pasiunea asta?

Tata a lucrat în Operă şi am crescut, practic, prin culisele Operei din Bucureşti. Vedeam repetiţiile, costumele, mergeam prin locurile unde se depozitau decorurile şi mi se păreau imense. Acolo am văzut balerinele. Erau superbe, ca nişte zâne, şi mi-am dorit foarte mult să fiu şi eu ca ele. Prima mea profesoară a fost Elena Dacian, fiica domnului Ion Dacian. Mi-am dorit şi am visat să fiu balerină. Am fost bună la învăţătură, dar pentru mine, principal era baletul. Am luat o dată nota 7, la teză la fizică. Eram deja mare. Şi am primit pedeapsă corporală la balet.

Nu pot să cred!

În ziua aia am făcut 70 de abdomene, 70 de exerciţii pentru spate, 70 de ridicări de picioare, stăteam minute în şir în sfoară, în şpagat, am plecat din sală ruptă. Profesoara mea de balet din şcoală, doamna Mândrescu, căreia îi mulţumesc pentru tot ce m-a învăţat, spunea că “dacă eşti bun la balet, trebuie să fii bun şi la cultura generală”. Profesorii aveau responsabilitatea să scoată din tine un om care să facă ceva cu viaţa lui, nu să-şi piardă vremea în şcoala de balet, să nu facă nici cultură generală şi nici un bun balerin să nu iasă. Şi atunci era nevoie de acea disciplină. Eu nu regret nimic din ce s-a întâmplat, sincer! Acum, că sunt responsabilă pentru 16 oameni, câţi numără trupa noastră de balet, şi pentru un show, nu am cum să nu fiu severă.

Ce ai făcut dupa liceu?

După ce am terminat şcoala, am dat concurs la Operetă. Am stat acolo doi ani şi, din cauza problemelor financiare, pentru că salariul de debutant era unul mizer, în 1997, am plecat în străinătate, pe baza unui contract. Am fost pentru trei ani în Egipt, unde am lucrat ca instructor de gimnastică acvatică, instructor de dansuri latino şi mă ocupam şi de miniclub. Seara aveam spectacole de balet. Dansam inclusiv în poante.

În Egipt, mi-am rupt ligamentele. Şi, culmea, nu într-un spectacol! Într-una dintre zilele în care eram la miniclub şi mă jucăm cu copiii. A trebuit să vin în ţară, să mă operez. A fost un moment de cumpănă în viaţa mea: mi s-a spus că e posibil să nu mai dansez. Atunci, am dat examen la Facultatea de Limbi Străine. Mi-am spus, ok, las acum un pic picioarele şi mă folosesc de carte (râde). Şi, în timpul facultăţii, m-am reapucat de dans. Un an a durat recuperarea. După recuperarea medicală, m-am dus la casting pentru Teleeurobingo Show, unde am intrat. Apoi, am dansat la Banc Show, Geniali, Bravo Bravissimo, Divertis Park, Dansez pentru tine. Am dansat cam peste tot până în 2006, când am intrat la Pro şi am rămas acolo până în 2012 când am venit în Antenă.

Din ce an eşti coregraf?

În 2007, am început sa fiu coregraf la “Dansez pentru tine”, dar am mai cochetat cu coregrafia la “Bravo, Bravissimo”, pe când aveam vreo 25 de ani. Coregraful emisiunii a avut atunci nevoie de o pauză şi m-a lăsat pe mine să mă ocup de două ediţii. De asemenea, mă mai jucasem cu coregrafia. Am fost profesor de dans pentru copii, la clubul Contrapunct, unde am făcut coregrafii pentru copii. În 2008, am făcut coregrafia musicalului “Cabaret”, în regia lui Beatrice Rancea, la Teatrul de Operetă din Bucureşti.

E mai greu de lucrat cu copiii decât cu oamenii mari?

Nu. Mie îmi plac foarte mult copiii, pentru că sunt sinceri. La oamenii mari nu întâmpini atâtea greutaţi în a-ţi executa mişcarea, cât în ceea ce priveşte comportamentul şi chimia.

Cum îţi construieşti o coregrafie? Ai vreun ritual?

În primul rând, trebuie să înţelegi mesajul melodiei. Te joci cu ritmul melodiei sau cu mesajul textului sau cu ambele. Poţi să faci o coregrafie mai altfel, cum am ales să fac pe melodia “Salcia”, pe care a cântat-o Florin Ristei la X Factor, o melodie de suflet, de stare, de durere, pe care am făcut dans contemporan. Dacă există un videoclip pentru melodia respectivă, cum se întâmplă la “Te cunosc de undeva!”, de exemplu, mă uit la el, observ lucrurile esenţiale, importante, care îmi sar în ochi, le păstrez şi apoi construiesc în jurul lor.

Unde le faci?


Toate coregrafiile le fac în bucătaria mea de acasă (râde), apoi vin la sală şi predau tot ce am gândit acasă, asistenţilor mei, Bianca şi Caisă. Evident că modific şi schimb până arată aşa cum îmi imaginez eu că trebuie să fie în momentul spectacolului. Ascult o melodie de cel puţin 30 de ori, până când o învăţ ca pe apă.

M-am lămurit cum e la “Te cunosc de undeva!”. Dar la “X Factor” şi “România dansează” cum este?

La “România dansează” sunt ca peştele în apa. Pentru că nu mai am grija vedetei sau a concurentului-cântăreţ, care nu-i dansator. La “X Factor”, am mai multă libertate de creaţie decât la “Te cunosc de undeva!”, pentru că nu mă mai obligă formatul să respect un link, o referinţă.

Există vreo coregrafie pe care ţi-ai fi dorit foarte mult s-o pui în scenă şi n-ai reuşit până acum?

Numai la “Te cunosc de undeva!”, în sezoanele 3 şi 4, am făcut 140 de coregrafii! Dacă mai adăugăm “România dansează” şi “X Factor”, cred că sunt peste 200... La “România dansează” am avut şi show-urile noastre, ale baletului. Acolo îi arăt la adevărata lor valoare pe cei 16 profesionişti alături de care lucrez. Nu cred că există vreo melodie la care să-mi fi dorit să fac coregrafia şi să nu fi făcut. Deja când aud la radio câte o piesă zic, “Doamne, şi pe asta am făcut-o, şi pe asta...” (râde).

Care sunt stilurile de dans în care excelezi?


Evident ca baletul ramâne prima iubire. Mai am nostalgii legate de balet. Când mă mai uit la Mezzo, foarte rar, mă apucă plânsul , pentru că mă răscoleşte... Mi-e dor de tinereţe (n.n. Furnica are 37 de ani), mi-e dor de tot. Acum mă bucur foarte tare de copiii mei…

Câţi copilaşi ai?

Doi, Bogdan şi Andrei. Unul are nouă ani, celalalt aproape doi. Bogdan pictează, cânta bine, face baschet, iar Andrei e la vârsta la care se bâţâie pe orice ritm. Mama stă cu ei de dimineaţa pâna seara, eu îi văd doar două zile pe săptămână, sâmbata şi duminica. Astea sunt zilele în care îmi încarc bateriile alături de copiii mei. Când sunt acasă, îi rog pe colegii din balet să dea un semn de viaţă doar dacă sunt urgenţe, altfel telefonul e pe “discret” tot timpul. Ne jucăm diverse jocuri, mergem cu skate-ul, cu căruciorul, desenăm, ne mâzgălim pe faţă.

De ce ţi se zice Furnica?

E o poreclă pe care am primit-o în 2001, în perioada când am făcut parte din trupa domnului Cornel Patrichi. Am învăţat multe de la dumnealui. Un om deosebit, un profesionist, un coregraf sever, dar ieşeau show-urile la linie, aşa cum şi mie îmi place să iasă ale mele. De la dânsul am învăţat care e diferenţa între coregrafia de teatru şi cea de televiziune. În acea perioadă, una dintre colege mi-a zis Furnica, pentru că aveam trei locuri de muncă. Aşadar, de 13 ani sunt Furnica (râde).

Ce ai vrea sa se mai ştie despre trupa pe care o conduci?


Că oamenii din trupă sunt toţi nişte profesionişti, dansatori minunati şi talentaţi. Eu i-am selectat. Suntem toţi o gaşcă. Nu fac diferenţa între mine că-s coregraf şi ei că sunt dansatori. Le cer să fie oneşti unul cu altul şi oneşti faţă de mine. Pentru că în viaţa asta stresul şi fuga după un loc de muncă te sălbăticesc. Merg pe ideea să fim uniţi, să fim o familie, pe cât se poate, să ne respectăm. Și lupt foarte tare să fie respectaţi, pentru că numai eu ştiu cât efort depun şi câte dureri îndură.


 



Mai multe titluri din categorie

Primul om din lume cu o avere de peste 1.000 de miliarde de dolari

Primul om din lume cu o avere de peste 1.000 de miliarde de dolari
Elon Musk, deja pe primul loc în topul bogaţilor lumii, cu o avere estimată la 207 miliarde de euro, ar putea face un pas mai departe. Omul de afaceri ar putea deveni primul cu o avere de peste 1.000 de miliarde de...

Noi informații despre arma folosită de Alec Baldwin pe platourile de filmare

Noi informații despre arma folosită de Alec Baldwin pe platourile de filmare
Polițiștii americani au stabilit că arma de recuzită pe care a folosit-o Alec Baldwin pe platoul de filmare avea muniție reală. Sunt primele detalii din ancheta începută după ce actorul a împușcat mortal o...

Drumul Împăraților ajunge în Georgia, la Asia Express

Drumul Împăraților ajunge în Georgia, la Asia Express
Galerie Foto Duminică seară, de la 20:00, pe Antena 1, cele șașe echipe rămase în cursa celui mai dur reality-show, Asia Express - Drumul Împăraților, vor ajunge în Georgia, a doua țară de pe traseul sezonului 4. O nouă...

Iată de ce salteaua potrivită este secretul unui somn odihnitor

Iată de ce salteaua potrivită este  secretul unui somn odihnitor
Galerie Foto Pentru a ne menține energia pe tot parcursul unei zile solicitante, este primordial să acordăm atenție calității orelor de somn. Cert este că organismul uman nu poate recupera energia pierdută, întrucât...

Un nou cuplu de vedete va obține pașaportul de trecere spre Georgia, la Asia Express - Drumul Împăraților Show-ul, lider de audienţă

Un nou cuplu de vedete va obține pașaportul de trecere spre Georgia, la Asia Express - Drumul Împăraților  Show-ul, lider de audienţă
Galerie Foto Ediția de luni seară Asia Express- Drumul Împăraților a stabilit ordinea clasamentului. O primă echipă a obținut imunitatea și și-a asigurat pașaportul de trecere către țara și etapa următoare. Mihai și...

Avantajele unor servicii funerare in Bucuresti NON STOP

Avantajele unor servicii funerare in Bucuresti NON STOP
Galerie Foto Cei care au un deces in familie se confrunta cu momente dureroase in care au nevoie de sprijin, intelegere si compasiune. Daca vor apela la o firma de servicii funerare din Bucuresti, acestia vor fi degrevati de o mare...

Cum creezi un colț de lectură la tine acasă

Cum creezi un colț de lectură la tine acasă
Galerie Foto Cu toții am învățat, în ultima perioadă, despre importanța relaxării de acasă, activitățile care ne fac plăcere și cum să integrăm cât mai multe elemente pe care le îndrăgim, pentru o atmosferă cât ma...

Cum să îți menții locuința caldă și să nu ai facturi mari pe timpul iernii

Cum să îți menții locuința caldă și să nu ai facturi mari pe timpul iernii
Pentru cei mai mulți dintre noi, iarna este un adevărat coșmar, mai ales în zilele geroase, în care frigul îți intră prin oase. Nu doar că este greu să te bucuri de confortul termic pe care ți l-ai dori, dar...

Cum te asiguri de folosirea corectă a diblurilor?

Cum te asiguri de folosirea corectă a diblurilor?
Atunci când vrei să fixezi un element pe un perete sau pe un tavan, cel mai adesea ai nevoie de dibluri cu ajutorul cărora să îl poți fixa foarte bine. Există o mulțime de tipuri de dibluri, care diferă...

De ce să alegi animatori pentru petrecerea copilului tău?

De ce să alegi animatori pentru petrecerea copilului tău?
Organizarea unei petreceri, în general, poate da multe bătăi de cap oamenilor, motiv pentru care mulți adulţi preferă să facă una cât mai restrânsă sau o simplă ieșire în oraș cu cei mai buni prieteni....

Succesul „Jocului Calamarului” evidențiază cât de ieftin este să faci filme în afara Hollywood-ului

Succesul „Jocului Calamarului” evidențiază cât de ieftin este să faci filme în afara Hollywood-ului
Cu „Squid Game" - „Jocul Calamarului”, Netflix înregistrează cel mai mare succes al său, serialul distopic sud-coreean vizionat de peste 111 milioane de telespectatori la nivel global, relatează CNBC. De...
Serviciul de email marketing furnizat de