Un astfel de cuvânt este „ceacâr”, un termen care poate descrie atât o particularitate fizică, cât și o stare sau atitudine.
Definiția cuvântului „ceacâr” conform DEX
Potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române (DEX), ceacâr înseamnă:
- (Despre ochi) Strabic, ușor încrucișat
- (Despre oameni) Care este strabic, care are ochii încrucișați
- Figurat: care privește într-un mod ciudat, suspicios, ironic
Forma de plural este „ceacâri”, iar cuvântul poate fi folosit atât ca adjectiv, cât și ca substantiv.
Originea și utilizarea cuvântului „ceacâr”
Termenul „ceacâr” are origini vechi și este utilizat mai ales în zonele rurale din România, dar și în literatură, pentru a descrie persoane cu strabism (ochi care nu sunt aliniați corect). De asemenea, în sens figurat, poate desemna o privire bănuitoare, curioasă sau ironică.
Exemple de utilizare:
- „Băiatul era ceacâr și îl privea cu o oarecare suspiciune.”
- „L-a fixat cu ochii lui ceacâri, de parcă nu ar fi crezut nimic din ce i se spunea.”
- „Când își încrunta fruntea și își arunca privirea ceacâră, dădea impresia că ascunde ceva.”
Sinonime și expresii asociate
Pentru „ceacâr”, un sinonim des întâlnit este „chior”, deși acesta are un sens mai general și poate desemna și o persoană cu un singur ochi funcțional. Alte sinonime mai pot fi „încrucișat” sau „strabic”.
În sens figurat, expresii ca „a privi ceacâr” sau „a se uita ceacâr” pot sugera neîncredere, ironie sau o atitudine bănuitoare.
Cuvântul „ceacâr” este un termen pitoresc al limbii române, folosit atât pentru a descrie o caracteristică fizică (strabism), cât și o privire suspicioasă sau ironică. Deși nu este un cuvânt utilizat foarte frecvent în limbajul cotidian, el are un farmec aparte și apare adesea în povești, anecdote sau în literatura română.


