Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
El desemnează etapa bătrâneții, fiind asociat cu perioada finală a vieții, marcată de schimbări fizice, psihice și sociale.
Definiția cuvântului „senectute”
Senectute (substantiv feminin) înseamnă:
vârsta înaintată a omului; bătrânețe, perioada de declin natural a funcțiilor organismului, care urmează maturității.
Cuvântul provine din latinescul senectus, care are același sens: bătrânețe, vârstă înaintată.
Ce exprimă, de fapt, senectutea
Spre deosebire de termenul mai comun bătrânețe, senectutea are o nuanță:
-
mai cultă și livrescă
-
mai neutră sau reflexivă, nu neapărat negativă
-
adesea asociată cu înțelepciunea, experiența de viață și retragerea din viața activă
În anumite contexte, senectutea este privită ca o etapă de împlinire interioară, nu doar ca una de degradare fizică.
Exemple de folosire
-
„Scriitorul și-a petrecut senectutea într-un sat liniștit.”
-
„Boala i-a grăbit intrarea în senectute.”
-
„Senectutea nu este un sfârșit, ci o altă formă de existență.”
Senectute vs. bătrânețe
Deși sunt sinonime, există o diferență de registru:
-
bătrânețe – termen uzual, colocvial
-
senectute – termen elevat, academic sau literar
În texte medicale sau științifice, senectutea poate desemna ultima etapă a ciclului biologic uman.
Senectutea nu este doar o vârstă, ci o stare a vieții, încărcată de sensuri culturale, biologice și existențiale. Folosit corect, cuvântul adaugă profunzime și eleganță unui text, mai ales atunci când se vorbește despre timp, viață și condiția umană.
Citește pe Antena3.ro
