50/30/20 - Aniversarile lui Andries

Pe 4 octombrie, Alexandru Andries va oferi, la Sala Palatului din Bucuresti, un concert ce va fi o incununare a carierei sale.

"Ma simt coleg cu gunoierii si medicii"

Pe 4 octombrie, de la ora 19:30, la Sala Palatului, Alexandru Andries va sustine un concert absolut fascinant, cu ocazia implinirii a 50 de ani de viata, 30 de ani de la debut si 20 de ani de la aparitia primului album. Va fi o trecere in revista a intregii cariere a acestui artist, care intotdeauna a frapat publicul datorita nonconformismului sau.

Jurnalul National: Cum comentati longevitatea carierei dvs.?

Alexandru Andries: Sunt uimit de numarul de albume editate de-a lungul anilor si de concertele pe care continuam sa le facem si care, culmea, au priza la public. Nu cred ca sunt o vedeta. In Romania, notiunea de vedeta, dintr-un anumit punct de vedere, este ceva derizoriu. Cei care se afiseaza ca asa-zise vedete dispar foarte repede. Vor sa fie permanent in atentia publicului, dar nu au nimic de spus. Revenind la cariera mea, intotdeauna am vrut ca mesajul cantecelor mele sa aiba o puternica baza in realitate. Poate tocmai de aceea publicul continua sa ma iubeasca. Detest lucrurile facile.

Aveti o evidenta a numarului de albume vandute?

Este un lucru irelevant pentru mine. Nu reprezinta o scara valorica. Muzica de foarte proasta calitate se vinde foarte bine si se intampla ca aceea elaborata, bine gandita sa nu aiba cautare. Daca de atatia ani scot albume, inseamna ca muzica mea este cumparata, altfel casele de productie mi-ar spune "Pas!". Am fost uimit cand doi ani la rand am castigat la Premiile Industriei Muzicale Romanesti titlul de cel mai bine vandut album, categoria jazz-blues, cu discul "Vreme rea" si altul cu "Cantece de-a gata". O mare satisfactie am simtit in 1990, o perioada tulbure pentru muzica romaneasca, atunci cand Casa de Discuri Electrecord mi-a comunicat ca, dintre toate productiile sale discografice din acel an, albumul meu "Interzis" a fost cel mai bine vandut. Referitor la intrebarea dvs. initiala, sincer va spun, nu stiu numarul copiilor vandute.

"Daca esti bun, existi"

Concurenta nu are repercusiuni asupra carierei dvs.?

Nu exista concurenta, cel putin asta este parerea mea, pe plan muzical, ci pe piata discografica. Atunci cand discutam despre talent si muzica, fiecare artist e unic. Nu cred ca exista o concurenta intre Bach si Beethoven sau Beatles si Rolling Stones. Sunt artisti separati, cu personalitati diferite. Daca esti bun, existi! Daca nu, la revedere! Dar in momentul in care vorbim despre albume vandute, atunci intr-adevar exista concurenta. Nu as vrea ca cineva sa inteleaga ca aceste doua zone sunt in conflict. Piata discografica produce bani vanzand marfa nu intotdeauna de cea mai buna calitate, dar este obligatoriu ca banii sa fie in circulatie. Pana la urma, ascultatorul decide si daca el are o cultura muzicala solida, atunci valoarea unui artist devine indiscutabila.

In ce an s-a produs confirmarea valorii dvs. artistice?

In afara de anii studentiei, adica intre 1974-1980, cand colegii doreau sa ma asculte, am avut norocul de a canta in Club A, intr-o perioada cand acolo cantau nume sonore, cum ar fi Doru Stanculescu, Dan Andrei Aldea, Vali Sterian, muzicieni de prima mana, langa care sa zicem ca mi-am definitivat ucenicia. Insa confirmarea oficiala a venit din partea lui Florian Lungu, care m-a auzit cantand intr-un subsol al Casei de Cultura "Preoteasa". Pe vremea aceea evoluam impreuna cu trupa Basorelief, a carei componenta as vrea s-o mentionez: Iulian Vrabete - bas, Relu Bitulescu - tobe, regretatul Doru Caplescu - trompeta. La finalul repetitiei, Florian Lungu mi-a comunicat ca voi intra direct in recital la Festivalul de Jazz de la Sibiu. Se intampla in 1980.

Povestiti-ne cateva amanunte depre inceputurile activitatii muzicale.

Eu am absolvit Liceul "Andrei Saguna" din Brasov si a fost perioada cand mi s-au format gusturile muzicale. Colegii de la sectia germana aveau rude in strainatate, care le trimiteau cele mai recente aparitii discografice, ceea ce inseamna ca eram la curent cu tot ceea ce se intampla in Occident, pe plan muzical. Si acum tin minte ca aveam o profesoara de engleza care ne-a invatat limba engleza pe muzica celor de la Rolling Stones. Nu-l pot omite pe domnul profesor Mircea Gherman, un descendent al familei Mursenilor, care a sesizat calitatile mele artistice. Imi dadea sa ascult jazz din zona clasica. Incet-incet am inceput sa ma joc de-a formatia, impreuna cu un prieten. Tin minte ca prima melodie a fost in limba engleza, iar tatalui meu nu i-a venit sa creada ca este compusa si cantata de mine. Atunci mi-a spus un lucru interesant: "Un artist trebuie sa se exprime numai si numai in limba materna". De atunci, nu am mai cantat decat in limba romana.

"Nu fac muzica de divertisment"

Cum de n-ati intrat in zona muzicii comerciale?

Latura didactica a meseriei mele nu-mi permite asa ceva. Apoi, sunt dedicat carierei mele de arhitect, de aceea nu pot da curs invitatiilor de a sustine recitaluri. Doar vara sunt liber si pe Litoral se cauta doar muzica de divertisment, iar eu nu fac asa ceva. Prefer ca de cateva ori pe an sa am un recital singur, deoarece incerc sa echilibrez zona artistica si cea de arhitectura. Vreau sa va spun ca arhitectura e o meserie in care nu poti lucra singur, ci doar in echipa, si tocmai de aceea nu am nici un fel de orgolii. In concertul de pe 4 octombrie i-am chemat pe cei mai buni muzicieni din Romania, pentru ca ma intereseaza ca rezultatul sa fie unul cat mai bun.

Dar cum ramane cu situatia materiala?

As fi un ipocrit sa spun ca sunt un artist care canta la coltul strazii pentru o coaja de paine. Nu am fost educat si nu cred ca este in regula sa aduni bogatii, pentru ca nu poti consuma mai mult decat poti duce. De exemplu, nu cred ca cineva doarme in cinci paturi simultan. Bineinteles, acest adevar este valabil doar pentru mine. Eu nu-mi impun parerile si de aceea traiesc asa cum imi place, fara ceas, fara telefon, intr-o lume care mie-mi place si mi se potriveste.

"Singurul criteriu al valorii este timpul"

Sunteti recunoscut pentru nonconformismul dumneavoastra…

E o problema de libertate individuala. Am incercat sa nu fiu agresiv, pentru ca nu este o metoda, dar n-am inchis ochii atunci cand a fost nevoie. Publicul a simtit ca sunt un artist sincer. Sunt multe lucruri care ma nemultumesc si care nu sunt in regula. De exemplu, cele mai mici salarii platite de la bugetul de stat sunt cele ale gunoierilor, profesorilor si medicilor. Daca curatenia, mintea si sanatatea sunt ignorate din punct de vedere financiar, atunci in Romania chiar exista o problema. Credeti ca un fotbalist celebru precum este Mutu va schimba istoria, oricate bogatii ar aduna si oricate goluri ar marca? De aceea, ma simt coleg cu gunoierii, profesorii si medicii, deoarece acestia au grija de sanatatea unei natiuni. Nu exista o scara corecta a valorii in Romania, dar este caracteristica trecerii de la o perioada la alta. Intr-adevar, suntem inca debusolati. Singurul criteriu al valorii este timpul. Daca alergi dupa glorie, poti avea neplacuta surpriza sa constati ca totul a fost inutil. Daca peste 30 de ani oamenii vor asculta macar o singura melodie de-a mea, inseamna ca am facut ceva valoros.

Oferiti-ne cateva date despre concertul din 4 octombrie.

Nu-mi place sa asasinez mass-media cu tot felul de interviuri, daca nu am nimic de spus. Insa consider ca evenimentul din 4 octombrie este unul deosebit si de aceea as vrea ca publicul sa fie bine informat. Va fi o trecere in revista a perioadei incepute in 1984, cu primul disc intitulat "Interioare". Am ales niste cantece care plac publicului si ar fi fost absurd sa le ocolesc. Vor fi cel putin trei prime auditii si contam pe un sunet foarte bun al celor de la Stage Expert. Va exista ulterior pe piata un material video realizat de cei de la Castel Film. Nu pot in incheiere sa nu multumesc echipei de muzicieni, formata din Maria Ioana Mantulescu - voce; Tuddy Zaharescu - tobe; Eugen Tegu - bas; Cristian Soleanu - saxofon; George Boicea - chitara si Mircea Tiberian - pian.

VALORI

"As fi un ipocrit sa spun ca sunt un artist care canta la coltul strazii pentru o coaja de paine. Nu am fost educat si nu cred ca este in regula sa aduni bogatii, pentru ca nu poti consuma mai mult decat poti duce" - Alexandru Andries, arhitect

CV

S-a nascut pe 13 octombrie 1954, la Brasov. A absolvit Institutul de Arhitectura "Ion Mincu" din Bucuresti, in 1980. A debutat in 1974 singur, in Club A. In 1979 formeaza trupa Basorelief, pentru ca un an mai tarziu sa fie prezent in aceeasi formula la Festivalul de Jazz de la Sibiu. In 1984, Casa de Discuri Electrecord ii editeaza primul album, intitulat "Interioare". Are la activ 40 de discuri si o biografie completa a carierei sale poate fi citita pe site-ul realizat de Sergiu Mitrofan, http://alexandries.free.fr