Aceste cuvinte ne "doare" rau

Amici care ma urasc mi-au spus sa ma uit la "Viata la Casa Alba". M-am conformat. Am dat pe Pro Cinema, un nou episod in viata mea, si am purces. Am dat peste un inalt prelat care se ruga lu’ Doamne-Doamne sa-l ajute pe omenosul presedinte american, care se pregatea sa plece in Kundu, sa-i ajute pe copii. Fara sa vreau, gandul m-a dus la o poezie pe care am primit-o io prin sms de la un prieten mult mai tampit decat mine. Zicea prietenul asta al meu: "De ziua sfanta de Florii/ Veniti sa ne-adunam, copii/ Si hai sa ne rugam un pic/ Sa fie pace-n Mozambic". Draga Cata, te salut pe calea tiparului!

Dar sa trecem la lucruri mai complicate. Un baiat, abia trecut de minunata varsta a adolescentei, a ajuns sa ocupe o functie importanta in Departamentul de Stat. Un nene batran, a carui autoritate e data cel putin de varsta daca nu si de experienta, vine si-l ia la pumni pe asta. La niste pumni dialectici, ma-ntelegeti. Nenea ca cica "tu mi-ai retinut toate cele 1.200 de cuvinte din discurs?" Pustiul ii raspunde prompt, sigur pe el: "erau 1.123". Auzi! Aceste cuvinte ne "doare" rau!

Rascolita, profund atinsa in colturile cele mai subtile ale fiintei mele, reusesc sa ma concentrez asupra urmatoarei replici: "Presedintele american nu semneaza un cec in alb, cand vine vorba de politica externa". Nu pot sa-mi revin! Ma doare iar. Ma doare din ce in ce mai rau. Imi injur amicii care-mi recomanda filme tampite la Pro Cinema, dar rezist eroic pana la sfarsit. In fond, ce nu te omoara, te intareste.

Ceva mai tarziu, in aceeasi zi, doua tipe care vorbesc. Nu, nu vorbesc despre parfumuri, nici despre sezonul de discounturi la toale, nu, nu vorbesc despre muschii lui Brad Pitt si nici nu ofera detalii despre ultima partida de sex (cred ca, de fapt, acesti oameni sunt totalmente asexuati!). Vorbesc despre cati copii au fost ucisi in Kundu (si anume, doua sute) si, da, despre "implicarea in procesul de pace". Ma simt din nou indurerata. Si umilita! Va imaginati, doamnelor si domnilor, ca ultimul lucru despre care discut la bere cu amicii este implicarea Americii in procesul de pace! La sfarsit, imi promit solemn in barba ca, la prima iesire la terasa, sa retin atentia nu asupra scaunului moale al pisicii vecinei mele, nici asupra exploziei preturilor la produsele de curatat bucataria, ci, bineinteles, asupra "comisiei nucleare din Departamentul de Stat care are nevoie de o suta de mii de coco pentru programul de crestere a moralului armatei".