"Baby, come back…" - George Nicolescu, re… ales!

Anul trecut, la Braila, am facut duet cu George Nicolescu. N-am cantat, am ras. Am ras atat de tare, incat cred ca se auzea pan’ la Ploiesti… La un moment dat, maestrul a fost intrebat cum a ajuns la Braila. Raspunsul: "A nimerit orbul Braila si sa n-ajung eu!?". Aceasta replica spune cam tot despre fascinantul personaj George Nicolescu.

Rade de dimineata pana seara si de seara pana dimineata. Cand este serios (se mai intampla) ii multumeste lui Dumnezeu ca i-a luat vederea ca sa vada mai bine intelesul lucrurilor. "Tot ceea ce este in jur este o lipsa de vedere a oamenilor. Sa ma ierte bunul Dumnezeu, dar cred ca sexul se face in pat, si nu altfel. Nu sunt de acord cu sexualitate adusa la situatia de a nu se sti exact ce mai este: animalism sau umanism exagerat".

BANU’. Tine mereu cura de umor si muzica. Uneori glumitele sale ii ustura (rau) pe oamenii ingusti la minte si mareti in rautate, dar viata este frumoasa si trebuie sa o traiasca pana la capat, ca un pamantean "care este". "Umorul meu este o mare tampenie. In fond, oamenii n-ar trebui sa fie prea veseli, cand stiu ca l-au omorat pe Iisus", mi-a spus George intr-o pauza de ras. Dar sa ne intoarcem la artistul pamantean George Nicolescu. Are trei viniluri, "Ordinea de zi" (1984), "Prefa-te inima in stea" (1989), "Ruga pentru oameni" (1995), dar nici un CD. De ce? "Daca oamenii nu «vrea» ?! De fiecare data cand am vrut eu, s-au gasit tot felul de aiureli, in asa fel incat sa nu existe banu’. Nu ma refer la Tovarasu’ Banu’, ci la banu’ in sine…", ne-a spus artistul cu amaraciune si umor. Dar pana la urma, banu’ s-a gasit: in curand, George Nicolescu va scoate primul CD, cu ajutorul lui Niki Constantinescu si al lui Radu Groza, de la Music Management.

VOM VEDEA. Singur n-ar fi reusit in aceasta lume sa-si editeze un album: in trei ani a castigat, din drepturile de autor, aproximativ 40 de milioane de lei vechi.

"Acest CD va contine aproape toate piesele care au fost incluse pe viniluri si sper din suflet sa si refac cateva piese. Se vor gasi si alte melodii care n-au fost niciodata inregistrate pe placa. Iar la o piesa veche, care va fi remixata, voi face un duet surpriza, cu o femeie care ramane inca necunoscuta! Vom vedea, in curand… Ma racaie sa arat ce pot sa fac in muzica. Este un fel de come back… Baby, come back. …", ne-a "cantat" Nicolescu.

Desi nu prea a fost iubit de tovarasi, George este artistul cu primul videoclip din Romania, realizat in 1973. "Bocanet s-a plimbat trei ore in studio ca sa gaseasca ideea pentru «Eternitate». Voia sa socheze si a reusit: pe ecran apareau niste ochi, apoi dispareau. Foarte putin intram si eu in cadru…". Daca Ray Charles sau Stevie Wonder ar fi trait in Romania, n-ar fi putut sa cante din cauza comunistilor, am incercat eu sa duc discutia intr-o anumita directie, fara sa par brutala. Am fost insa intrerupta de rasul zgomotos si autopersiflant al lui Nicolescu: "Nu te supara, ii compari pe idiotii aia cu mine? Habar n-au sa cante. Ma bagi pe mine in oala alora?". Asa e, George Nicolescu este doar UNU’! "Mai avem nevoie si de iarba…"

O FEMEIE "Acest CD va contine aproape toate piesele care au fost incluse pe viniluri. Se vor gasi si alte melodii care n-au fost niciodata inregistrate pe placa. Iar la o piesa veche, care va fi remixata, voi face un duet surpriza, cu o femeie care ramane inca necunoscuta!" George Nicolescu, muzician

DACA EL VREA! "Daca oamenii nu «vrea» ?! De fiecare data cand am vrut eu sa mi se faca un CD, s-au gasit tot felul de aiureli, in asa fel incat sa nu existe banu’. Nu ma refer la Tovarasu’ Banu’, ci la banu’ in sine…" George Nicolescu, muzician

SA MURIM DE RAS, NU ALTA!

Pe la inceputul lunii martie 1973, George Nicolescu a participat, cu "Eternitate", la "Gala top saptamana". "Un tip, e mai bine pentru el ca nu mai stiu cum il cheama, aranja partiturile pentru orchestra lui Sile Dinicu. Cand deodata zice: «urmeaza Eternitate cu ala orbu’». Eu n-aveam nume. Eram student si, probabil, d-aia nu-mi stia numele. Impreuna cu un prieten, am inceput sa vorbesc frantuzeste ca sa-l socam. Acum nu mai stiu ce i-am zis, pentru ca nu mai stiu franceza. Dar baga niste semne de punctuatie, cate trei… (rade)". Ce gluma buna! Trebuie amintit, totusi, ca George Nicolescu a fost profesor de limba franceza la Scoala de Ambliopi de la Buzau. "Nu mi-a fost deloc usor. Facultatea o facusem la Bucuresti. Dar pe vremea aceea aveam un atu, care cred ca m-a ajutat mult: eram un tip destul de misto", ne-a povestit George. Cat timp am stat de vorba, Geta (sotia) a incercat sa stea cuminte pe tusa, dar, din cand in cand, mai raspundea si ea la intrebari, in locul lui George. La un moment dat, sotul i-a zis: "Mai, Geto, da’ ce interviu misto dai!". Daca mai stateam mult impreuna cu sotii Nicolescu, exista riscul sa murim cu totii de ras. Si n-am mai fi apucat sa-l ascultam pe George Nicolescu pe CD. Ce pierdere!