Cerbul: rochia de bal cu tivul desfăcut

MINUNE ● Atît de frumos, atît de Simplu Red!
Deşi Televiziunea Română riscă să fie înghiţită de o gaură neagră financiară, Cerbul de Aur a fost readus la viaţă. Festivalul a avut şi lucruri bune, şi lucruri rele, dar a meritat efortul în vremuri de mari restricţii bugetare. Cerbul este pînă la urmă un brand care a adus audienţă şi prestigiu unei instituţii publice.

MINUNE ● Atît de frumos, atît de Simplu Red!
Deşi Televiziunea Română riscă să fie înghiţită de o gaură neagră financiară, Cerbul de Aur a fost readus la viaţă. Festivalul a avut şi lucruri bune, şi lucruri rele, dar a meritat efortul în vremuri de mari restricţii bugetare. Cerbul este pînă la urmă un brand care a adus audienţă şi prestigiu unei instituţii publice.

S-a muncit din greu la organizarea unui festival de amploare, s-au făcut şi greşeli (unele pardonabile, altele ba), s-au cheltuit mulţi bani pe scenă (care a fost minunată), pe sonorizare (care a fost cînd bună, cînd de coşmar) şi pe onorarii (unele destul de umflate pe hîrtie, trebuia să intre şi ceva "caşcaval" în buzunarele unor funcţionari!), dar important este că s-a construit ceva. Dacă n-ar fi fost Cerbul de Aur 2008, n-am fi avut ocazia să vedem şi să auzim Simply Red. Ce lecţie de profesionalism le-au oferit Mick Hucknall & Co. atît muzicienilor, dar şi publicului neavizat! Fără să susţină nici o repetiţie, Simply Red s-a auzit impecabil.

CU CARTELA. Englezii au aterizat în Bucureşti la ora 16:00, organizatorii avînd inima cît un purice pînă cînd i-au văzut în arena braşoveană. Le-au asigurat "antemergători", pentru a avea culoar liber de trecere. Au ajuns destul de repede la Braşov. Odată intraţi în camera de hotel, artiştii nu au vrut să mai iasă. Era o nuntă şi se trăgea cu artificii. Au stat cuminţi pînă s-au terminat "bubuielile". Mick Hucknall a venit cu inginerul său de sunet, iar acesta a băgat doar o cartelă în mixer. Pe cartelă se aflau toate setările tehnice necesare ca trupa să sune cristal. Atît de frumos, atît de simplu, de Simplu Red! Mike n-a avut nevoie de "artificii" pentru a cîştiga Piaţa Sfatului. A fost doar el cu o trupă de muzicieni desăvîrşiţi, fără backing vocals, fără tunuri de confetti, fără dansatoare.

"La început o să cîntăm nişte blues-uri şi apoi o să mişcăm din fund", ne-a informat solistul Simply Red. Într-adevăr, după cîteva minute de la anunţ, toată Piaţa Sfatului "mişca din fund". Lumea era în picioare şi dansa, cîntînd o dată cu Mick Hucknall "If You Don’t Know Me by Now" sau "Say You Love Me". Pînă şi paramedicii de pe Ambulanţă, strînşi în primul rînd, fredonau Simply Red. O mireasă şi un mire au dansat un blues, chiar lîngă scenă, sub nasul englezilor. La sfîrşitul piesei, Mike i-a felicitat.

Trupa Simply Red a ieşit la bis, oferind trei piese. Solistul ne-a urat o seară plăcută, spunîndu-ne că este timpul pentru o bere rece! A mărturisit că şi-ar dori să ne vedem şi la anul. Şi noi ne-am dori, mai ales că Simply Red a anunţat că se destramă, concertul de la Braşov fiind penultimul. Parafrazîndu-l pe Sofocle, am putea spune că lumea muzicii e plină de minuni, dar în seara zilei de sîmbătă, 6 septembrie, nimic nu a fost mai minunat decît Simply Red.  

DE CE? Avem şi păreri de... rău. Ne pare rău că Iris a cîntat în deschiderea concurenţilor. Iris e Iris! Ar fi trebuit să ştie şi organizatorii. Premiul de popularitate a fost cîştigat de Annamari Dancs. Nu s-a anunţat cu cîte voturi unguroaica a primit 3.000 de euro (aceasta este valoarea premiului). Publicul din Piaţa Sfatului i-a "votat" pe norvegienii de la Crash!, care l-au avut pe Andrii Popa. Au primit aplauze de la 9.000 de oameni. E ceva, nu? De ce s-a anunţat că în finală vor intra nouă concurenţi, ca pînă la urmă să fie 10? De ce nu s-a afişat pe ecran ce piesă cîntă fiecare interpret? Astfel, Millenium i-a anunţat pe organizatori că va interpreta o piesă, iar în concurs a cîntat altceva. Nimeni n-a băgat de seamă schimbarea. De ce mai există un regulament, dacă tot se încalcă? Numai Ioan Duma (director executiv al festivalului) ştie!

Cîştigătorul trofeului – Răzvan Krivach – ştie deja ce va face cu cei 10.000 de euro. O mică parte se va duce pe achitarea datoriilor, iar grosul va fi investit în instrumente. A reuşit totuşi cu originala piramidă, care acasă îi este şi loc de dormit, să atragă atenţia juriului, acesta acordîndu-i marele premiu al unui festival de muzică pop, deşi ceea ce el cîntă numai pop nu e. A contat, probabil, că Răzvan a putut, cu două piese, să facă un concert. Este un artist complet, pe care Cerbul de Aur merită să-l aibă în palmares. Fratele lui, Cerbul de Argint, a fost primit de Biondo. Cerbul de Bronz a ajuns la Tony Poptămaş & Desperado. Premiul juriului le-a revenit tripleţilor din Franţa, 3Nity. Bine că au luat 3.000 de euro, ca să rămînă doar cu 1.000, după ce-şi plătesc biletele de avion. Organizatorii au ales să deconteze doar transportul cîştigătorilor Cerbului de Argint, suedezilor de la Biondo.

BRAND DE ŢARĂ. Aceste "de ce"-uri nu sînt concluzii, ci nemulţumiri. Parcă ţi-e ciudă, atunci cînd vezi o rochie superbă, să constaţi că are tivul desfăcut sau prins cu bolduri. Cerbul de Aur, în ansamblu, a fost grandios, iar meritul principal îi aparţine regizorului Petre Năstase. Tot ce s-a văzut s-a văzut bine, atît în Piaţa Sfatului, cît şi la televizor.

Cît priveşte problema dacă ne foloseşte sau nu Cerbul de Aur nu credem că e cazul să ezităm în răspuns. Acum, cînd se pune mai mult ca oricînd problema imaginii şi a brandului de ţară, Festivalul Internaţional Cerbul de Aur de la Braşov este mai necesar ca oricînd. Ideal ar fi însă ca toţi cei care au pus umărul să conştientizeze că tot ce fac e la vedere. Şi că nu e permis ca rochia de bal să aibă tivul desfăcut sau cusut cu aţă de altă culoare.

Un funcţionar zelos

Am fost invitaţi de regizorul festivalului, Petre Năstase, să venim în celebrul Car 6 pentru a vedea cu ochii noştri cum se "taie" şi se "lipeşte" ca să iasă un Cerb frumos pentru micul ecran. Frumoasă invitaţie, căreia i-am dat curs. Am intrat şi am stat. Două minute. Prin staţie, Ioan Duma a fost informat că sînt intruşi în car. Am fost daţi afară. Am înţeles că în timpul emisiei nici un străin nu are voie să stea în car, totuşi fuseserăm invitaţi. Zelul tovarăşului Duma (care-şi primeşte leafa de la stat) nu s-a manifestat la fel de excesiv (ba chiar nu s-a manifestat deloc) atunci cînd a fost vorba de regulamentul festivalului, pe care l-a încălcat sistematic, după cum bătea vîntul şi interesul (profesional, n-am zis altceva!). Şi cînd noi, ziariştii, scriem adevărul, sîntem acuzaţi de rea-credinţă şi lipsă de înţelegere faţă de efortul de a organiza un festival. Ba, pardon, ştim şi înţelegem, dar pretindem transparenţă cînd e vorba de bani publici şi ni se pare o jignitoare lipsă de colegialitate (şi de bun-simţ) să trînteşti uşa în nas unui  ziarist, atunci cînd un membru important din echipă o deschide. Oare cît timp va mai trece pînă cînd funcţionarii se vor debarasa de mentalitatea grobiană că banii noştri sînt secrete de stat?