Cine n-a trecut prin măna lui nu e artist

Cănd vorbeşte despre cariera lui de compozitor, lui Jolt Kerestely ii place să spună că tot ce inseamnă artist in Romănia a trecut prin măna lui, iar cine n-a trecut nu e artist.

Cănd vorbeşte despre cariera lui de compozitor, lui Jolt Kerestely ii place să spună că tot ce inseamnă artist in Romănia a trecut prin măna lui, iar cine n-a trecut nu e artist.

Toată viaţa a făcut studiu muzical. Jolt Kerestely are in palmares peste 400 de compoziţii, a scris muzică de teatru, de film, de desene animate, musicaluri, spectacole de revistă, căntece pentru copii, dar şi pentru solişti de operă şi operetă. Soliştii de succes ii sunt datori măcar cu un şlagăr. Nu i s-a intămplat niciodată să i se ceară un căntec pe care să nu-l poată scrie. A ieşit la pensie de la Televiziunea Romănă, unde a lucrat 30 de ani ca regizor muzical. Cerbul de Aur, Festivalul Mamaia, Steaua fără nume sunt evenimente care s-au născut şi au crescut sub ochii lui.

Jurnalul Naţional: Cunoaşteţi muzica romănească de cănd era "mică". Ce s-a intămplat cu ea in ultimii 50 de ani?

Jolt Kerestely: A suferit nişte transformări radicale şi necesare. Nu mai poate fi acum cum era acum 50 de ani. Nu mă refer la stilurile muzicale abordate azi, ci la felul in care se promovează muzica. Iar mass-media nu ajută deloc la imbunătăţirea situaţiei. Totul pleacă de la producători: au tendinţa de a scoate un produs imediat, de a-l exploata financiar, apoi de a se debarasa de aşa-zisă vedetă. Primele victime sunt aceşti artişti de un sezon, care chiar cred in forţa lor după ce imaginea le-a fost umflată cu pompa de producător. Publicul nu mai ştie in cine să creadă, care valori sunt reale, care sunt fabricate.

Pierderea tradiţiei

Jurnalul Naţional: E bună sau rea diversitatea muzicală la care este expus publicul?

Jolt Kerestely: Pentru oamenii echilibraţi, nu e nici o problemă. Ei vor şti să facă alegerile corecte. E periculos insă pentru tineretul care este şi aşa debusolat. Tinerii primesc stilurile muzicale de consum aşa cum vin, fără să le judece valoarea. Ei nu vor avea o scală de valori nici mai tărziu. Superficialitatea guvernează muzica de azi, chiar şi emisiunile de televiziune. Educaţie, cultură... vorbe goale. Nu suntem in stare să păstrăm lucrurile de valoare şi de tradiţie cum au fost Cerbul şi Mamaia. Acest din urmă festival a fost creat pentru muzica uşoară. Nu avea ce căuta acolo muzica de azi. Pentru asta ar trebui să existe un concurs separat. Nu vedeţi că marile "vedete" fug de Mamaia, pentru că acolo se căntă live?

Jurnalul Naţional: V-aţi invăţat să scrieţi muzică pe calculator, aşa cum fac tinerii compozitori?

Jolt Kerestely: (zămbeşte) M-am invăţat cu el in sensul că il folosesc ca magnetofon. Aşa ar trebui să facă toţi compozitorii, chiar şi cei tineri, nu să-l folosească drept sursă de inspiraţie. Nici acum nu sunt in stare să scriu căntecele fără portativ şi creion, deşi aş putea să mă folosesc de calculator. Aşa m-am invăţat, aşa-mi face plăcere.

Primii bani

Jurnalul Naţional: Cum trăiesc doi compozitori in aceeaşi casă?

Jolt Kerestely: Foarte bine! Andrei mi-a moştenit aplecarea spre armonizare, dar are avantajul că a studiat inginerie de sunet cinci ani in Germania. Ce fac eu "că-mi sună bine" el ştie să facă tehnic, pe calculator.

Jurnalul Naţional: Vă mai aduceţi aminte cănd aţi compus primul căntec?

Jolt Kerestely: In 1958. Eram student la Cluj şi-mi ceruse să scriu un redactor de la radio căruia ii plăcea cum cănt la pian. I s-a părut interesant şi a trimis piesa la Radio, la Bucureşti. După două săptămăni, am primit o chitanţă. 700 de lei au plătit pentru căntec. Mi s-a părut extraordinar! Era aproape un salariu.

Inspirat

"Orice mi s-a cerut am scris! In tinereţe, compuneam mai rar. Atunci aşteptam muza. Acum mă aşez la birou şi scriu ce mi se cere. Cel mai mult mă inspiră poeziile. N-ai voie să rămăi in pană de inspiraţie. Atunci nu mai eşti profesionist"

Comparaţie

"Cănd trece Andrei pe lăngă mine şi eu lucrez, am emoţii. A invăţat exigenţa germană. Muzica poţi să o prinzi şi după ureche, la fel ca o limbă străină. Chiar dacă sună bine, nu cunoşti tainele sunetului.Eu am invăţat romănă după ureche, o vorbesc bine, dar nu scriu corect ortografic. Similară e diferenţa intre mine şi fiul meu in muzică"