Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nicolai Tand, juratul de la “Top Chef”: “Mama m-a lăsat să fac ce vreau în viaţă, dar m-a avertizat: «Dacă într-o zi o să se întâmple ceva, e pentru că tu ai vrut asta. Ia decizii, dar să răspunzi pentru ele, asumăţi-le...»“
Nicolai Tand, juratul de la “Top Chef”, spune că şi-a câştigat pâinea încă de la vârsta de 12 ani, când a rămas orfan de tată. Le-a povestit despre asta concurenţilor din acest sezon. Şi le-a mai spus şi cum a reuşit el, un român care nu ştia franceză, să ajungă de la spălător de vase la director general într-un mare restaurant din Paris. E mândru de soţia lui, Monica, şi de cei doi copii ai lor, Ilona şi Iancu, cărora le pregăteşte felurile de mâncare preferate, în fiecare duminică. Asta când nu intră în bucătărie soţia care, după spusele sale, găteşte chiar mai bine decât el. “Top Chef” continuă în această seară la Antena 1, cu un nou episod. (ora 20:30)
Nicolai Tand, juratul de la “Top Chef”, show-ul pe care-l urmăriţi în fiecare zi de luni, la Antena 1, şi proprietar al restaurantului La Cantine de Nicolai, i-a pus pe concurenţi să pregătească mai multe feluri de mâncare care îi amintesc de momentele fericite din viaţa sa. Printre altele, bucătarii au avut de pregătit un piure ca la mama acasă şi o friptură de vită. “Le-am povestit câteva momente faine din viaţa mea şi momentele astea s-au legat de mâncare. Le-am spus cum am cunoscut şi am servit staruri internaţionale, cum am avut norocul să lucrez într-o cârciumă superputernică la Paris, în care am început ca spălător de vase şi am ajuns director general şi unde am avut 40 de angajaţi eu, un român... Le-am dat să pregătească un roast beef, de exemplu, pe care să-l facă aşa cum vor ei, dar să fie gustos. Să facă şi un piure cum se face la mama acasă. Cartoful fiert trebuie pasat într-o sită, ca să se facă pulbere, pentru ca atunci când pui smântâna şi untul gras să devină cremos, aproape să se întindă. Ăla e piureul adevărat, cu ăla am crescut eu la Maramureş. Acum vrei să-mi arăţi unde găsim un piure de-ala? În ce restaurant? Şi nu-i mare lucru. Valoarea bucătarului se vede în lucrurile simple. Şi în felul în care ştie şi îndrăzneşte să combine ingredientele. Am descoperit la această ediţie nişte bucătari foarte disciplinaţi, aşa cum îmi plac mie. Adică nu bucătari prin vorbe, ci bucătari prin fapte. Una e să te lauzi şi alta să-ţi laude cineva produsele.”
Spune că nu se place deloc la televizor. Pentru că are ticuri şi vorbeşte peste oameni. Dar nu intenţionează să se schimbe. “Nu-mi place vocea, nu-mi place nimic. Am ticuri nervoase, dau din umeri, vorbesc foarte repede, vorbesc peste oameni, nu sunt un om de televiziune. Dar nu lucrez la treaba asta. Sunt eu, Nicolai Tand, moroşanul, care nu pot să zic că s-a cizelat, dar a învăţat lucruri la Paris. Pentru că eu am plecat la 20 de ani, ca să văd lumea. M-am întors la 30 şi ceva, după multă, multă muncă şi fără nici un ban. Eu sunt un om foarte simplu. Mă trezesc dimineaţa, îmi duc copilul la grădiniţă şi sunt fericit că e o zi faină!”
Şi-a câştigat pâinea de la vârsta de 12 ani, de când a rămas orfan de tată. “Toată viaţa am luat-o de la capăt. Dar sunt un tip foarte pozitiv. Şi cred că sunt şi norocos. Pentru că sunt sănătos. Dacă sunt sănătos, nu cred că mai există vreo barieră care să mă împiedice să fac ceva. Sunt sănătos, am o femeie frumoasă, am doi copii sănătoşi, mai vreau să fac un copil, muncesc nonstop. Cred că singurul meu regret e că nu-mi petrec aşa de mult timp cu copiii. Dar, până la urmă, asta-i viaţa. Poate o să petrec mai mult timp la bătrâneţe, cu nepoţii. Acum trebuie să-mi cresc, să-mi educ copiii. Nu vreau să le dau bani copiilor mei, vreau să-i trimit la şcoli. Vreau să respecte banul şi să ştie cum se câştigă. Pentru că eu am muncit pentru tot ce am realizat în viaţa mea. Nu mi-a dat nimeni nimic. În clasa a cincea, pe la 12-13 ani, am rămas fără tată. Din momentul ăla mi-am câştigat pâinea. Pentru că nu am avut de ales. Mama m-a lăsat să fac ce vreau în viaţă, dar m-a avertizat: «Dacă într-o zi o să se întâmple ceva, e pentru că tu ai vrut asta. Ia decizii, dar să răspunzi pentru ele, asumăţi-le. Vrei să meri în Franţa, du-te în Franţa...». Şi am fost. Ca să văd cum e.”
Nu există duminică în care Nicolai Tand să nu le gătească soţiei sale, Monica, şi copiilor, Ilona şi Iancu. Dar nu este singurul din casă care face asta. Pentru că Monica găteşte excepţional. “Face o mâncare mai bună decât mine. Jur! Monica face nişte checuri din altă lume. Problema e că atunci când intră ea în bucătărie face cinci feluri de mâncare (râde). Şi, când găteşte ea, nu mă lasă să intru în bucătărie deloc. Iar dacă apuc să intru, mă dă afară. Noi acasă mâncăm sarmale, tocăniţă de cartofi, mămăligă cu brânză. Monica mai face pui cu cocos. Ne place tot ce-i asiatic, indian. Suntem fani orez. La noi la masă găseşti mâncare de familie. Care nu e fandosită, e bună! Şi noi nu prea aruncăm mâncarea. Când am fost prin Franţa şi Italia, mi-a fost foarte greu, pentru că n-am avut ce mânca. Mă doare sufletul să arunc mâncarea.”
În Maramureşul drag, unde şi-a deschis şi o pensiune, Nicolai merge de câte ori poate. Neapărat cu familia. Iar în perioada sărbătorilor, iese la colindat. Ca în copilărie. “Normal că ştiu colinde. Mi-aduc aminte când eram mic şi plecam la colindat din casă în casă primeam mere, nuci, bani. Şi-acum, în fiecare an, de Crăciun, mă duc acasă, la colindat. Câteodată, nu mai ajungem până la ultima casă, pentru că ne îmbătăm. Acum e mai fain, că e cu peripeţii. Când eram mai tineri şi n-aveam copii, porneam de la capătul satului, de la mine, de exemplu, până la Alin a lu’ Cămară, profesor de matematică şi căsătorit cu profesoara de franceză. Mergeam la colindat la profesori, la popă... Acum am schimbat ordinea, mergem la ăla care are copilul mai mic, ca să adoarmă rapid, pe urmă ne îmbătăm şi la ultimele case ajung doar ăia care sunt mai serioşi. La mine Crăciunu-i Crăciun, îmi place să dau omătul din faţa casei cu lopata, îmi plac tradiţiile, eu încă trăiesc în vremuri de demult...”
Spune că din ediţia asta “Top Chef” sunt multe şi gustoase reţete de învăţat. “Mie, emisiunile astea de bucătăreală, bazate pe mâncare bună, îmi aduc aminte de copilărie, de duminicile când ieşeam de la biserică, iar mama şi tata făceau de mâncare, şi mâncam cu toţii, în familie. Mi se pare atât de fain să împarţi mâncarea. Lângă mâncare povesteşti, ai o stare, mâncarea calmează sufletele. Nu mai e ca odinioară, să mâncăm ca să ne umplem burta. Mâncăm şi de plăcere. Aş insista ca lumea să stea mai mult, în familie, în jurul mesei. Mâncarea poate să lege familia.”
Citește pe Antena3.ro
