Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
MONDEN
"Senatorul melcilor" si-a invatat baietii sa fie corecti, si acum acestia trebuie sa se descurce intr-o societate corupta.
Dupa pelicula "Senatorul melcilor", actorul Dorel Visan si-a castigat statutul de guvernant cinstit. Ii pare rau ca si-a invatat fiii sa fie corecti pentru ca acestia sunt nevoiti sa se acomodeze intr-o societate corupta.
DANA ANDRONIE
 |
VIATA. Dorel Visan si-a facut datoria cum a putut: a mers cu mieii la camp, a cantat la vioara, a devenit artist, s-a casatorit |
 |
O, TEMPORA! Actorul crede ca a trecut vremea poeziilor religioase |
Jurnalul National: Senatorul melcilor scrie o carte de bucate?
Dorel Visan: De vreo 15 ani o pritocesc. N-am scos-o pana acum pentru ca am avut alte prioritati.
Ati publicat poezii religioase, si nu carte "in bucati"?
A fost randul poeziilor religioase. Acum nu mai scriu asa ceva, pentru ca am certitudinea ca nu mai intereseaza pe nimeni. Si nici nu vad perspectiva mare de interes pentru viitorul apropiat, cam de-un secol.
De unde ati procurat retetele?
De la mine din sat, de la maica-mea, de la vecine. Mancarea era gatita foarte simplu, ciorbele cu bors, tocanitele fara rantas... Cu alimente proaspete. Nu cum mancam acum carne dupa ce NATO a tinut-o trei ani in frigider.
Dupa psalmi, urmeaza si sfaturile gastronomice?
Da. Am facut un Doctorat in Arta si am lasat bucatele deoparte. Dar vremea apusa trece repede.
Ati lasat teatrul si v-ati apucat de doctorat?
Mi-am dat demisia din teatru acum cinci ani si m-am apucat de doctorat. Am avut si tragedii...
Kremlinul comentează mondenitățile și spune că soții Assad nu divorțează. Chiar purtătorul de cuvât al lui Putin a negat informația
Citește pe Antena3.ro
V-ati pierdut sotia...
Da, acum 11 ani. S-a imbolnavit de o boala incurabila. Depasim aceste momente si castigam experienta nemuririi... A fost o femeie deosebita.
Cum ati cunoscut-o?
Eram studenti, la Bucuresti. Pe vremea aceea nu era atata prostie... Nevasta-mea era foarte frumoasa, iar eu eram la fel de urat ca si acum. N-am cucerit-o asa cum se cuceresc, de obicei, femeile. Avea fata de mine o incrancenare puternica. I se parea ca sunt foarte increzut, fiind student la Arta. Dar o data ce am inceput sa ne cunoastem, ne-am inteles foarte bine, ea fiind o profesoara de sport foarte serioasa. Am trait multi ani impreuna si avem trei baieti ca painea calda, cum se zicea odata. Poate ca acum sunt mai mult cu ea decat atunci cand traia.
Sunteti un "senator"
cinstitâ¦
De aceea mi-am crescut si copiii prost. I-am invatat sa fie corecti. Acum incearca sa se acomodeze pentru o societate corupta.
Le-ati dat ceea ce ati primit de la parinti?
Asa e. Tata a fost brigardier silvic, era mereu prin paduri. Mi-a zis ca n-a vazut lup in viata lui, desi a umblat zeci de ani prin padure. In schimb, a vazut multe la viata lui si a reusit sa ne tina, pe toti fratii, foarte strans.
Ati mancat bataie?
Da, dar nu prea multa, pentru ca fugeam cand se enerva taica-meu. Mancam mai multa de la maica-mea. Pe vremea aceea, copiii se bateau, dar nimeni nu-si ucidea pruncul. Se dadea o palma dupa cap sau la fund. Erau alte relatii, pe atunci, cu parintii. Acum vad o lume urata, apocaliptica.
Ati muncit pe camp?
Da. Si acum o fac. Dorinta mea a fost sa-mi fac o vie si sa am stupi. Asa era obiceiul la noi acasa. Si am facut-o! Am si vie, si stupi. Intru intr-o alta lume, unde nu se cunoaste lenea si ura. Imi ajutam parintii.
Pana si Shakespeare le dadea o mana de ajutor parintilor sai.
Asa e! Ii ajuta sa taie painea, sa puna masa. Lucrurile astea se faceau si la noi, la tara. Acum, nu. Baietii au pantalonii pana la glezne, mesteca guma sau chiar cocaina. Simteam ca viata are sens! Or noi, cei de acum, nu mai dam sens vietii. Dam sens altor lucruri, care ne transforma in oameni bolnavi.
Prima meserie pe care ati incercat-o!
Am fost cu mieii la camp, la 6 ani. Dupa miei, au urmat bivolii, pe care i-am si calarit. Aveam un batran de vreo 90 de ani. Si el era la miei. Se numea Cretelu. Si la varsta aceea, familia il folosea. Mergea cu noi la miei, el fiind sefuâ. Ma intelegeam foarte bine, desi eu aveam 6, iar el 90 de ani. Nu era mare diferenta! Fuma pipa si tinea bagau. Adica, scotea tutunul ars din pipa si il tinea pe dinti. Era o lume pe care o intelegeam prin ochii de copil⦠Imi amintesc si de Grigore Apucoaii, care purta plete ca Stefan
cel Mare. Asa umblau batranii.
M-am format intr-o lume apropiata de antichitate.
Ati scris ca n-ati vazut tren decat la 11 ani?
Da. Iar drum cu piatra am vazut tot la 11 ani, cand m-am mutat la o alta scoala. La noi, in satul Tauseni, se umbla cu cataligea (n.r. - prajini prevazute cu suporturi pentru picioare). Toti tinerii si batranii aveau catalige, din cauza noroaielor, care ajungeau, pe ulite, pana la 30 cm. A venit apoi civilizatia, tovarasuâ Ceausescu si ne-a pus piatraâ¦
Cand ati plecat d-acasa?
La 14 ani. Intotdeauna ma desparteam cu greu de parinti, mai ales de maica-mea. Aveam impresia ca nu am sa ma mai intorc. De aceea, de cate ori plec dintr-un loc in celalalt, imi iau ramas bun de la lucrurile dragi. Uneori rad de unul singur, cand ma gandesc la aceasta deprindere. Am urmat o scoala de specializare, de educatie fizica. Am fost profesor trei ani, apoi am facut armata. Am fost artist in armata.
Ati vrut sa fiti actor?
Niciodata nu m-am gandit sa devin artist. Dar in sinea mea am avut aceste date. Am jucat o piesa de Cehov, pe langa Zalau. Aveam foarte multi prieteni mineri. Am intrat in galerie si am stat mai mult de o luna prin subteran, ca si cartitele. Atunci am vazut ce viata grea au minerii. Mi s-a spus ca sunt foarte bun ca actor si am venit la Bucuresti, dar n-am reusit din prima la ATF. M-am invatat minte, iar in anul urmator am intrat.
L-ati avut ca profesor pe Dem Radulescu?
Da. Am invatat multe de la Bibanu. Era un om extraordinar. Cand urca el pe scena, noi, studentii, cadeam pe jos. Avea o intuitie geniala. De la el am prins exersarea vocatiei. Sa fii actor nu este o meserie.
N-aveti nici o meserie?
Nu. Am avut doar la 6 ani, cand mergeam cu mieii!
V-ati pregatit pentru nemurire?
Pentru moarte? Incep... Desi am o oarecare intelepciune, inca nu inteleg moartea. Vorba aceea, nu de ea mi-e frica, ci de vesnicia ei. Omul moare doar atunci cand cei care l-au cunoscut il uita. De aceea, Eminescu nu poate muri, are viata vesnica.
V-ati intalnit cu moartea?
Da. Mi s-a gresit diagnosticul si era sa mor. Alta data, filmam la Predeal, intr-un cimitir, noaptea. Daca nu pun mana pe mort, mi se face frica. Si eram cu un coleg pe la miezul noptii si vorbeam despre o fata care era in camera mortuara, iar un mormant s-a umflat deodata in fata mea. Am crezut ca-mi crapa inima. Mormantul era acoperit cu un nailon, iar vantul l-a umflat si am avut impresia ca iese ceva din mormant.
Ati fost destul de intelept, incat sa stiti sa va traiti viata?
Oricat de bine ti-ai trai viata, intotdeauna la sfarsit vei spune ca nu m-am priceput sa traiesc.
Lasati vreo avere?
Cred ca las multe lucruri. Nu cat ar trebui... N-am avut puterea si intelegerea sa las cat a lasat Beethoven. El a scris mai putine simfonii decat canta astazi o interpreta de muzica usoara (rade)... Eu am studiat vioara, iar un compozitor din Ungaria a pus muzica pe versurile mele. Mi-am facut datoria, dupa puterile mele.
