Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
E mereu cu zâmbetul pe buze, dar doar ea ştie ce e în sufletul ei. Andreea Bălan a dezvăluit abia acum care au fost traumele copilăriei ei, notează SpyNews.
Invitată în platoul "Xtra Night Show", cântăreaţa a vorbit pe larg despre copilăria ei.
"Îmi revin foarte multe lucruri în minte acum pentru că am un copil. Pe unele le-am negat şi le-am ascuns. Pur şi simplu acum, involuntar, îmi aduc aminte. Mi-e frică să nu greşesc în educarea ei, să fac mici chestii care o vor transforma într-un adult cu probleme emoţionale. Tatăl meu care trebuia să îmi ia apărarea, nu mi-o lua. În spate plângeam în culise, urcam pe scenă cu lacrimi în ochi. Am început să cânt la 10 ani. Trupa Andre a fost cea mai mare trupă de succes din România. Toată copilăria mea a fost petrecută în turnee, concerte, stadioane. Nu aveam parte de copilărie. Eram în turnee cu tatăl meu, Andreea Antonescu şi tatăl ei, care din păcate nu mai e printre noi. Erau discuţii. Eu cu Andreea nu ne dădeam seama. Se considera că eu nu trebuie să cânt pe scenă. Mă obligau să intru cu microfonul închis pe scenă. A fost o traumă. Creşti, crezând că tu chiar aşa eşti. Te dezvolţi, dar rămâi cu nişte traume", a povestit Andreea Bălan.
"Mama lucra. Era tot timpul acasă, nu ştia ce se întâmplă. Pe tata e tardiv să îl acuz acum. Aşa a gestionat el atunci situaţiile. Eram un roboţel care trebuia să execute, să danseze, să se îmbrace. În faţă se vedea un tablou frumos. El era în interiorul său un copil, a rămas un copil. Eu a trebuit să fac terapie. Exista un adult, Andreea Bălan, dar în suflet era un copil. A trebuit să corelez cele două personalităţi. Eram în conflict cu mine însămi. El a fost tată până la 10 ani, s-a transformat în managerul meu. Era relaţia manager artist, iar artistul trebuia să execute, dacă nu îi mai dădea şi o palmă. Primeam corecţii fizice pentru că mă răzvrăteam. Ridicam tonul şi sufeream foarte tare pentru că mama era acasă.", a adăugat ea.
