Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Piesa scrisă de Mircea Ştefănescu, “Micul infern”, poate intra în casele dumneavoastră, graţie iniţiativei TVRMEDIA, care a transpus-o pe suport DVD. Înregistrarea datează din 1979, când piesa de teatru a fost preluată de TVR de la Teatrul Nottara.
Piesa scrisă de Mircea Ştefănescu, “Micul infern”, poate intra în casele dumneavoastră, graţie iniţiativei TVRMEDIA, care a transpus-o pe suport DVD. Înregistrarea datează din 1979, când piesa de teatru a fost preluată de TVR de la Teatrul Nottara.
“«Micul infern» a fost din punct de vedere artistic un paradis de bucurie şi satisfacţii atât pentru noi, actorii, dar mai ales pentru public, mărturiseşte Ion Dichiseanu. Aproximativ 700 de spectacole, o longevitate demnă de Cartea Recordurilor! N-am să uit cât oi trăi!... Doamne, doresc tuturor actorilor să aibă şansa mea să joace atât de mult un rol, cu atât succes, alături de prestigioşi actori ai scenei româneşti: marea artistă Silvia Dumitrescu-Timică, Lucia Mureşan, Ştefan Radof, Ion Siminie. Ajunsesem la un moment dat ca întreaga distribuţie să devină o adevărată familie”.
REVERENŢĂ. Premiera “Micului infern” a avut loc în luna martie 1977, când Bucureştiul gemea sub ruine. “Piesa era un fel de cheie fermecată către sufletul oamenilor, îşi aminteşte Ion Dichiseanu. Tutelaţi de directorul nostru, scriitorul Horia Lovinescu, am făcut zeci de turnee prin ţară şi în afara graniţelor ei. Mergeam cu trenul cărând decorurile după noi”. Ce vremuri! Pe atunci publicul obişnuia să facă reverenţe de admiraţie în faţa actorilor. După spectacol, oamenii plecau mai buni, mai toleranţi, mai înţelepţi, mai împăcaţi cu viaţa. Aveau de ce să le mulţumească semenilor care se dăruiau total pe scenă. “Am jucat această piesă timp de 19 stagiuni, un record de longevitate pe scena teatrului românesc, spune Lucia Mureşan. Mircea Ştefănescu venea zilnic la repetiţiile noastre. Cu infinită răbdare şi cu observaţii nuanţate, încerca să ne apropie de o epocă mai puţin cunoscută nouă, actorilor. Milioane de oameni au aplaudat acest spectacol. Printre spectatori s-au aflat sute de turişti veniţi din Israel, Ungaria sau fosta Uniune Sovietică. În călătoriile lor de vacanţă în România aveau trecut în program şi spectacolul nostru”. În vremurile noastre secetoase pentru spirit este greu de crezut că există un turism cultural! Am ajuns să ridicăm în slăvi arta kitschului şi să ignorăm cu bună ştiinţă actele culturale. “Lumea aceasta, teatru de orgoliu şi de rătăcire, este plină de nefericiţi care vorbesc despre fericire”, spunea Voltaire. Parafrazându-l pe filosof, am putea spune că suntem nişte bogaţi săraci. Avem o cultură extraordinară, dar nu ştim ce să facem cu ea. TVRMEDIA încearcă să contrazică această atitudine păguboasă, restituind publicului, într-o distribuţie regală, “hit”-ul teatral al lui Mircea Ştefănescu.
“CIUCUREL”. “«Micul infern», poveste despre vârstele, mizeriile şi fericirile omului în mediul domestic, are parfumul de levănţică şi cusătura trainică a albiturilor păstrate în vechiul scrin”, scria Valentin Silvestru în “Contemporanul”, la 22 noiembrie 1968.
“Toate amintirile mele despre acest spectacol gravitează în jurul Doamnei Timică, mărturiseşte Ştefan Radof. Doamne, ce om, ce actriţă, ce spirit extraordinar! Minte tânără, de mare deschidere, optimism incurabil, farmec fără margini. Era sufletul familiei noastre de actori. Ne întâlneam cu dânsa în permanenţă, chiar când nu jucam. Ca să înţelegem lumea pe care dânsa o cunoscuse «pe viu», ne-a povestit odată cum s-a înamorat platonic de un roşior... din pricina ciucurelului roşu care-i împodobea cascheta.
De-atunci am numit-o cu toţii «Ciucurel». O amuza grozav. În culise nu avea astâmpăr. A început să joace în piesă pe la 70 şi ceva de ani. La aniversarea a 91 de ani a băut o cupă de şampanie, cot la cot cu noi”.
