Ediţie de colecţie - Colea Rautu (iulie 2006)

 Nelipsitul

Ingropati pana la gat in nisip. Sergiu Nicolaescu, Amza Pellea, Jean Constantin, osteni valahi incaputi pentru scurta vreme in mana comandantului de armata otomana. Printre capetele valahilor ""invesmantati"" in nisip sunt pusi sa alerge in cerc armasari focosi. Deasupra capetelor de romani viteji zboara nisip, zboara copite de cai, ii umileste si cate o fleasca de baliga. Galopeaza bidivii isterizati, galopeaza moartea gata sa le striveasca romanilor viata. Desi neputinciosi in nemiscare, ingropati in nisip, ostenii romani il infrunta pe comandantul turc cantand, ""lasa, lasa, lasa, lasa, ca ajungem noi acasa"". Cu ochi cruzi si trufasi, capitanul turc se amuza de chinul romanilor. Nu se poate uita figura draceasca a lui Colea Rautu in aceasta scena din ""Nemuritorii"", pelicula de mare succes a lui Sergiu Nicolaescu.

 ""Hei, cosar, cosar"". Colea Rautu zice cantecul. Fara sa-i pese daca are voce sau nu. Il zice cantecul cu maiestrie de actor, cu sensibilitate, facand sa pluteasca parfumul Bucurestiului trecut. Nu e cantaret, e diseur, rosteste slagarul cu farmecul revistei ""La Tanase"". Nu concepem un film romanesc fara Colea Rautu. Nu are cum lipsi figura lui, cu toate misterele de soare si vant dintr-o Asie indepartata. Figura tainic asiatica, dar si de suflet slav, iubitor de femeie, de cantec patimas si de vin prelins in barba. Intr-o zi cu lapovita incapatanata, in tribuna din Giulesti, enervat de jocul fara chichirez al fotbalistilor rapidisti de data recenta, Colea scapa un oftat dezamagit si o vorba din trecut: ""zarzavagiilor!"".