Jurnalul unei folkiste

Am rugat-o pe Maria Magdalena Danaila, cea care a castigat la Festivalul de la Mamaia premiul de excelenta "Madalin Voicu", sa astearna pe hartie cateva ganduri despre viata sa. A iesit un jurnal, pe care-l publicam integral.

"Prima auditie muzicala s-a produs pe cand aveam doi ani. Aflata cu parintii la o cumetrie, m-am ratacit de ei. M-au gasit in fata tarafului de lautari, dirijandu-i cu gesturi largi, de cunoscatoare. Mai tarziu am cantat audientei celebrul cantec al lui Aurelian Andreescu, "Copacul". In clasa intai, tata m-a dat la clasa de vioara a profesorului Papa Stamatatos, in cadrul Scolii de Arta din Galati. Bietul profesor a avut o rabdare de fier cu mine, dar nu a reusit sa ma faca sa iubesc vioara. Nu ma duceam la solfegii, ba am si reusit performanta de a unge arcusul cu ulei, numai sa nu mai scartaie in halul ala. Tata a cedat prin a-mi cumpara, in fine, o chitara.

SPORTIVA. De la 8 ani am inceput sa cant la chitara. Sora mea mai mare, Daniela, canta intr-un duet folk si ma lua mereu cu ea, numai ca sa nu aiba discutii in caz ca intarzia seara acasa. Anii au trecut, iar dorinta de a face muzica era doar un ideal imposibil de atins pentru un copil de sudor si de infirmiera. Ma uitam la televizor si aveam ganduri contradictorii privind artistele. Toata lumea facea afirmatii de genul "trebuie sa fii bogata, trebuie sa ai pile sau sa fii o curva ca sa iesi in fata". Am avut si o tentativa de a deveni sportiva de performanta. M-am indragostit de volei si am practicat 4 ani acest sport, dar am renuntat din motive de sanatate. Am hotarat apoi ca voi deveni profesoara de engleza. In clasa a zecea, tatal meu a murit intr-un accident in Combinatul Siderurgic. Dincolo de pierderea in sine, aceasta tragedie mi-a impins familia intr-o situatie financiara disperata, care m-a fortat sa imi caut de munca. In tot acest timp, chitara mi-a fost cea mai buna prietena, iar radioul a fost cel mai important profesor din viata mea (era gratis!).

ZANA CEA BUNA. In ’94, membrii trupei KARMA din Giurgiu mi-au dezvaluit existenta festivalurilor folk. Am compus piesa "Geana inlacrimata", pe versuri proprii. Au urmat diverse premii, dar la "Om Bun" Victor Socaciu m-a respins la preselectie. Socul a fost atat de mare, incat m-am jurat ca nu mai am ce cauta la acest festival. Am trait din lectii date in particular la engleza si chitara, am fost agent de vanzari la produse cosmetice sau de uz casnic. Anul asta s-a intamplat minunea sa fi castigat la "Mamaia" premiul de excelenta "Madalin Voicu". Fireste ca lumea a comentat rautacios gestul sau de a-mi fi bagat banii in san. Aveam ambele maini ocupate cu chitara si cu premiul, iar cand am vazut plicul in mana lui am intrebat in gluma "pe asta unde sa-l mai pun"? A fost ca Zana cea buna, care mi-a indeplinit o dorinta si a disparut ca un abur".

ABANDON

"Am avut si o tentativa de a deveni sportiva de performanta. M-am indragostit de volei si am practicat 4 ani acest sport, dar am renuntat din motive de sanatate"

SITUATIE

"In clasa a zecea, tatal meu a murit intr-un accident in Combinatul Siderurgic, iar situatia financiara a familiei m-a fortat sa imi caut de munca" - Maria Magdalena Danaila, cantareata de muzica folk