Lumea-i mica si de la 150 de metri

18 Aug 2004 • 00:00

ZI DE VARA PANA-N TOAMNA

Misiunea Litoral 2004, in care am fost trimisi la inceputul verii, avea drept scop descoperirea statiunilor romanesti in toate ipostazele. Le-am batut in lung si-n lat, am iesit in largul marii cu un iaht, de unde le-am privit prin ochii marinarilor. Ne-a mai ramas, dintre mijloacele conventionale, supravegherea din aer a obiectivelor terestre.

DANA CIOBANU, DANA ANDRONIE

Am apelat din nou la prietenii nostri de la Aerodromul Tuzla Constanta pentru a ne asigura transportul. Cu ajutorul pilotilor, mai avuseseram ocazia sa survolam o parte din Litoral, din avioane de tip Cessna si Antonov 2. Cand i-am spus ca am vrea sa facem fotografii mai detaliate, din aer, ale statiunilor, directorul Adrian Vasilache ne-a recomandat sa facem o tura cu un avion Wilga PZL 104, care tracteaza bannere (panze publicitare) pe deasupra plajelor. Avionul cu pricina ne asigura si o buna vizibilitate, pentru ca geamurile sunt prevazute cu ferestruici croite parca pe masura obiectivului aparatului de fotografiat.

IN BATAIA VANTULUI. Zis si facut. L-am asteptat pe pilotul Stelian Filip de pe Wilga sa aterizeze si sa alimenteze avionul cu combustibil. Desi aparatul are patru locuri, ne-a avertizat de la bun inceput sa nu ne urcam toti deodata, pentru ca acest lucru ar afecta pozitia bannerului. Nici vantul, sufland cu putere, nu era de partea noastra, facand avionul sa fie aproape o jucarie la cheremul lui. Ne-am asumat riscul si am plecat in calatoria "publicitara". Ora ni s-a parut mai mult decat potrivita, pentru ca, dupa pranz, toata lumea iese la plaja. Cine a fost la mare in ultimii ani este imposibil sa nu fi vazut astfel de avioane survoland plajele. Te scot din toropeala cu zgomotul motorului si-ti fura din soare pentru o fractiune de secunda. Copiii se bucura cel mai mult de astfel de aparitii pe cer, care ii fac sa cante "Avion cu motor, ia-ma si pe mine-n zbor", alergand la sol cu zmeie in mana, la intrecere cu pilotul.

DEZORIENTARE. Daca de la sol toate locurile par cunoscute, familiare, in aer se schimba datele problemei. Nu ca am fi pasionati de cartografie, dar, cu toata orientarea in spatiu, ne-a fost destul de greu sa recunoastem de la inaltime locurile peste care zburam. Doar simbolurile de traditie ale catorva statiuni ne-au tinut loc de busola: epava si obeliscul de la Costinesti, santierul naval si scena-scoica de la Mangalia, farul de la Eforie Sud, digurile din Neptun. Nici pilotul nu ne-a ajutat prea mult, deoarece comunica in casca pe o alta frecventa decat cea din castile noastre. De la Tuzla am virat spre sud, spre Mangalia, 2 Mai si Vama Veche. Pana n-am ajuns la inaltimea de survol - 150 de metri - credeam ca pilotul vrea sa ne sperie vorbind despre intensitatea vantului. Ne inchipuiam ca nu putea sa fie mai rau decat in Cessna sau AN2 in care nu simteam deloc curentii. N-a fost sa fie asa. Wilga, cu geamurile special deschise pentru teleobiectivul fotoreporterului nostru, Karina Knapek, ne legana in aer ca o barca in voia valurilor. Bucuria noastra de inceput, ca ne-am ales o ora la care plaja e aglomerata, ne-a facut sa ne muscam limba. Aerul fierbinte, cu un grad de umiditate ridicat, era aproape irespirabil. Transpiram ca intr-o sauna, fara sa avem prin preajma carbuni incinsi.

LA SCARA REDUSA. De sus, lumea toata pare de jucarie. Oameni si barci in miniatura, chibrituri de case, in comparatie cu Marea Neagra, care este si mai mare decat de la sol. Capete micute se ridica spre cer, spre noi, la auzul motorului huruind. Doar macaralele de pe Santierul Naval Mangalia isi mai pastreaza ceva din semetia cu care vegheaza pamantul. Gramezi de fier raman reci la zborul nostru. 2 Mai, cu plaja mancata de valuri, adaposteste sute de corturi si zeci de nudisti pe care ii spionam de sus. In Vama Veche, intalnire neobisnuita. Gemenii Karinei, Matei si Alexa, fusesera instiintati dinainte ca mama ii va saluta din avionul cu panza. Piticii asteptau, cu gaturile intepenite spre cer, sa-i faca lui mami cu mana. Pilotul stia ca trebuie sa mai reduca din inaltime deasupra plajei din Vama Veche. Macar de dragul ideii ca nu a mai vazut o mama care sa-si supravegheze copiii din avion! Matei si Alexa s-au bucurat de salut ca de un cadou de Craciun si cu siguranta vor avea cu ce sa se laude in fata prietenilor.

PUSTIU. Programul e program, asa ca nu am mai zabovit in extrema sudica a Litoralului si am virat spre nord. Karina si-a schimbat locul, fericita ca acum avea perspectiva dinspre mare spre uscat. Din nou 2 Mai si Mangalia, apoi Olimpul cu nisipul lui alb ca de creta, mult mai putin populat decat cel rezervat zeilor. Liniste si la Neptun, in special in zona plajei si vilelor de protocol. Dupa cum arata nisipul, parca am fi deasupra Coastei de Azur, nu in Romania. Ajungem la Costinesti, inconfundabil datorita Obeliscului, epavei vasului Evangelia si ... caselor yoghinilor lui Bivolaru. Este de departe cea mai aglomerata plaja pe care mii de oameni stau aliniati ca mititeii pe gratar. Se vede fundul marii, iar Evangelia pare un intelept care demult nu-i mai baga in seama pe muritori. La cati a vazut perindandu-se prin jurul ei... In perimetrul in care adeptii MISA se aduna vara pentru integrarea in absolut e o liniste mormantala. Nici picior de yoghin care sa faca meditatie, de orgii nici nu se pune problema. Cel putin nu in aer liber!

INTERDICTIE DE ZBOR. La Techirghiol, oamenii albi sunt o specie pe cale de disparitie. Aici se poarta negrul, nu la haine, ci direct pe piele. "Costumul" este croit din namolul botezat de turcul Techir, care s-a tratat cu ajutorul lui de reumatism, dupa cum zice legenda. Periplul nostru spre cea mai mare statiune a litoralului romanesc, Mamaia, a fost intrerupt din motive obiective. Precizam ca zborul a avut loc cu 48 de ore inainte de Ziua Marinei, cand militarii faceau pregatiri pentru sarbatoarea amintita si orice aparat civil de zbor avea interdictie de survol incepand de la Eforie Nord pana la Navodari. Ne-am multumit si cu atat. Oricum, nu e o experienta pe care s-o traiesti in fiecare zi. Am facut cale intoarsa spre Aerodromul Tuzla, punctul terminus al calatoriei. Uitasem de caldura inabusitoare, pierdusem notiunea timpului, fiind prea ocupati sa-i spionam pe turisti. Abia la sol am aflat ca am stat in aer aproape doua ore.

NEPTUN, STATIUNEA CEAUSESTILOR

Statiunea Neptun era unul dintre locurile de vacanta preferate ale cuplului Ceausescu. Din celebrele vile in care domnii Bobu, Dascalescu si alti fosti demnitari comunisti isi petreceau sejurul, putine mai sunt astazi in custodia Protocolului de Stat. In urma cu doi ani, o parte din casele de vacanta a fost scoasa la licitatie de Ministerul Turismului, aducand bani frumosi la buget. Faleza de la Neptun este intrerupta inainte si dupa zona de protocol de gardulete din sarma, pe care sunt agatate placute cu avertismente de tipul "Trecerea strict interzisa!" si "Pericol de inec", probabil ramase acolo de pe vremea dictatorilor. Plaja oficialilor este pazita de militari si dotata cu un debarcader.

MANGALIA, STATIUNEA-PORT

Mangalia are o istorie pe cat de complicata, pe atat de interesanta. Incepand din secolul XI, Cetatea Callatis este cunoscuta sub numele de Pangalia, important port al Dobrogei, in care comertul era dominat de genovezi si venetieni. In secolul XVII, orasul isi schimba numele in Mankalia, care avea, la acea vreme, vreo 300 de pravalii, sapte scoli, trei hanuri, un mic bazar, o baie publica si mai multe geamii. Dupa veacuri intregi in care a fost considerat a fi un port nesigur, actuala Mangalia a devenit, in urma unor ample lucrari de amenajare, cel de-al doilea mare port al Romaniei, dupa cel din Constanta.

CONDICA DE RECLAMATII

CALIN GOIA nu mai vine la mare ca turist de aproape cinci ani. Dar chiar si asa, tot se loveste de tot felul de lucruri neplacute. "Cel mai tare ma nemultumeste aglomeratia de la mare. Am mers bara la bara, iar noi ne grabeam teribil pentru ca aveam lansare". Si pentru ca traficul era aglomerat si pe contrasens, baietii au renuntat la ideea de a face depasiri. (C.O)

COCKTAIL

ANDREEA BALAN ARE UN NUMAR DE TELEFON BUCLUCAS. Cu doar o cifra diferita de al doamnei Monica, din Campia Turzii. Din cauza asta, de patru ani incoace, fanii care-o cauta pe Andreea dau invariabil deâ¦ Monica. Aceasta e exasperata de telefoanele si mai ales de bipurile primite cat e ziua de mare si noaptea de lunga. Singura solutie ar fi sa-si schimbe numarul de telefon, insa smecheria costa vreo 20 de dolari. Asta pe langa banii cheltuiti deja pe sms-uri trimise-n dreapta si-n stanga pe la fani, doar-doar or pricepe ca n-au nimerit bine. Iar de Andreea n-a fost chip sa dea, desi o cauta de cateva luni incoace. In cazul asta, reprezentantii companiei de telefonie mobila sustin ca "victimei" nu-i ramane decat sa depuna o plangere la politie. (Miruna Mihalcea)

ATAC LA PIZZA. Un nou grup si-a facut loc, de curand, in show-biz-ul romanesc. Este vorba despre Atac, formatie care, asa cum ii spune si numele, a dat atacul in muzica. Ei au fost recent pe Litoral, cu ocazia concertului care a incheiat turneul Western Union, ce a inclus 17 orase ale tarii. Printre cantari, solistii s-au prajit la soare. S-au plimbat cu telegondola in Mamaia si le-a placut la nebunie. Au stat la Hotelul Bulevard, iar spectacolul l-au sustinut in Piata Ovidiu. "In zilele in care am stat la mare am mancat doar pizza. Si asta deoarece suntem mari consumatori ai deliciilor bucatariei italiene", ne-au povestit interpretii. (Catalina Iancu)