"Meseria mea este de... sufletist"

Aşa cum în poveşti există fetiţa cu chibrituri, în peisajul showbiz-ului românesc există o fetiţă cu naiuri. Numele ei: Cornelia Tihon.

Cântă de la folclor până la jazz, la 20 de instrumente populare aerofone. În 2007 a făcut echipă cu Hary Tavitian şi Orient Express. Împreună cu Felicia Filip şi K1 pleacă în turneul etno-rock simfonic CALLATIS EURO TOUR, în Austria, Germania, Belgia, Italia, Franţa. Din 2008 este solistă a Orchestrei Naţionale de Folclor. La finalul aceluiaşi an a iniţiat proiectul TRIO (alături de Daniel Bădoi - pian/acordeon şi Ştefan Gheorghe - violoncel) cu care reinterpretează în maniera latino-jazz cele mai cunoscute cântece de petrecere româneşti din perioada interbelică.

 

† Jurnalul Naţional: De unde ai răsărit?
Cornelia Tihon: Din Chişinău, la 21 iunie 1988. Mama - Valentina Tihon. Tata - Aurelian Tihon. El cânta la mai multe instrumente, la saxofon - în principal, deşi era profesor de istorie şi limba română la Şcoala Pedagogică din Orhei. Mama - profesoară de matematică şi arte plastice. Îi place să picteze, să scrie poezii.

 

† Cu atâta artă în familie, te-ai apucat să sufli... în instrumente?
Aveam foarte multe instrumente acasă şi bineînţeles că le-am încercat pe toate. Am început cu fluierul... Mi-am dorit foarte mult să merg la şcoală. La 5 ani, am mers cu mama şi n-am mai vrut să ies din clasă. M-am aşezat într-o bancă şi am tot stat. M-au înscris la şcoală, când vedeau că vin în fiecare zi... Făceam bastonaşe iar la fiecare colţ al paginii din caiet desenam câte o căsuţă!

† Prima ieşire în lume...?
A fost cu vocea, la Teatrul Naţional din Chişinău, când aveam 5 ani.

 

† Pe toate le-ai făcut la 5 ani?
(Râde) Ce să fac! Eu, de fapt, nu ţin minte, dar am arhiva acasă. Atunci s-a scris despre mine că aş fi privighetoarea Moldovei. Tot la 5 ani, a venit la şcoală un profesor de muzică şi a întrebat ce băiat vrea să cânte la fluier. Am ridicat şi eu mâna... Băieţii au râs, dar eu voiam să încerc. Aşa am început să studiez cum se cuvine...

 

† Ai făcut liceul de muzică?
Am intrat cu fluierul la Liceul Ciprian Porumbescu din Chişinău. Apoi am trecut la nai.

† Cine te-a cules?
Nimeni. Doar mama m-a împins pe drumul pe care sunt acum.

 

† Te-a născut de două ori...
Aş putea spune că o dată şi greu. Avea 40 de ani când m-a născut... Era să nu mai fie acum. Dar părinţii mei şi-au dorit foarte mult o fată. Mai am doi fraţi: Constantin Tihon - doctor specialist în chirurgie generală, la Spitalul Colentina - şi Aurel, care cântă la nunţi...

 

† Când ai ajuns în România?
În 2000, am dat la "George Enescu". Am mers pe la toate ministerele să caut o bursă. Bani nu prea aveam... Am mers la directorul spitalului - la domnul Simion - unde era fratele meu şi am făcut rost de o cameră unde să stau cu mama. Era o cămăruţă improvizată pe o scară de incendiu, puneam vată în pereţi, să nu mai intre frigul prin găurile din pereţi...

M-am angajat la restaurantul Casa Albă din Băneasa, unde câştigam câte un milion de lei pe lună. M-am înscris şi în fundaţia Henri Coandă. Am mers în Franţa, fiindcă fundaţia a organizat un turneu. Primarul Nicolae Onţanu a văzut în ce condiţii stăteam şi ne-a ajutat cu un apartament, în Vasile Lascăr. A făcut un lucru extraordinar!

 

† Ai o serie de instrumente. Cum ţi-ai făcut arsenalul de instrumente şi cum le întreţii?
Mama are cea mai mare grijă de ele. Ea are timp să stea să le şteargă.

 

† În ce constă acest arsenal?
Am instrumente făcute de maestrul Lubomir Iorga, care i-a dat şi lui Bill Clinton un iorgafon. Chiar l-a învăţat pe Clinton să cânte la acest instrument. Deci de la meşterul Iorga am tilinca, iorgafonul şi ocarinele. Mai am căucul - inventat de meşterul Buznea -, tiuga cu două picioare, cimpoiul, ocarină din lemn, paiul - confecţionat de Nicolae Preduşel, bâzoiul, cavalul, fluiere gemene, naiuri, buciumul, drâmba etc.

 

† Ai reprezentat România în Africa de Sud la cel mai important festival de folclor?
Da. Am susţinut un recital şi la Capul Bunei Speranţe. Am cântat într-un turn, deasupra mărilor. Până şi păsările cântau cu mine. Aveam doar 17 ani...

 

† Eşti angajată cu carte de muncă?
Da, activez în Orchestra Naţională de Folclor a Fundaţiei Valenţe Umane.

 

† Aşadar, meseria ta este de... sufleur?
Nu, de sufletist! (râde) Îmi place să lucrez în orchestră. Mă ajută foarte mult munca într-un colectiv, să-i ascult pe ceilalţi... Au mai fost şi neplăceri. Fiind angajată, n-am putut pleca în turnee în Mexic şi în Japonia.