Putini dintre artistii noului val sunt obisnuiti sa-si priveasca in ochi spectatorii. De cele mai multe ori, "vedetele" stiu doar sa se uite la camera de luat vederi. Si sa zambeasca frumos!
De obicei, un proaspat artist trebuie sa parcurga urmatoarele etape, neaparat in aceasta ordine: facut rost de bani, gasit manager, achizitionarea unei piese "beton", semnat contract cu o casa de discuri, crearea unui "look", imprimat un disc (poate fi si mini-album, eventual cu cateva remixuri), lansare cu tam-tam si mult playback. Baietii din trupa JukeBox fac taman pe dos, sarind etapa cu playback-ul. Isi si permit: experienta lor in privinta cantarilor live poate fi cu greu intrecuta de "colegii de breasla". Nu-i intereseaza prea mult hainele pe care le poarta pe scena, unghiile lor nu au nevoie de lac, iar promovarea nu si-o fac dand turul televiziunilor sau laudandu-se prin revistele mondene ca si-au schimbat masinile sau sosetele.
PRETENTII DE PROFESIONISTI
|
Magnificii din JukeBox Band se declara dusmani ai manelelor. Nu ca nu s-ar fi obisnuit sa le bubuie urechile de ritmuri orientale prin taxiuri sau "de la vecini", dar sunt ingroziti de educatia "muzicala" care se face acum tinerei generatii. Baietii sunt hotarati sa-si depaseasca statutul de formatie de club. De aceea, planuiesc iesirea "in public" cu un prim album care va contine 10-12 compozitii proprii. Pentru ca, dupa experientele pe care le-au avut inregistrand cu alte trupe, au aflat unde se fac cele mai bune inregistrari in Bucuresti, au planuit sa ia ce este cel mai bun din toate ofertele. Adica sa traga vocile intr-un studio, chitarele in altul, tobele in altul, urmand ca "marfa" sa fie "lipita" si masterizata intr-un studio din strainatate. Vor neaparat ca ascultatorii sa nu poata face nici o diferenta intre ce se aude pe CD si o cantare live.
|