Războiul clonelor muzicale

SINDROM – “Pe-o margine de lume” mai are o soră
Căutarea adevărului seamănă uneori cu un basm din “1001 de nopţi”. Te duci să-l cauţi la mii de kilometri de casă, iar când ajungi acolo cineva îţi spune că se află în fundul curţii tale. Şi descoperi, la întoarcere, că chiar acolo era.

Am primit la redacţie, următorul link: www.youtube.com/results?search_query=Mirita+si+Mamaia&search_type=. L-am accesat şi ce credeţi că am descoperit? O altă asemănare flagrantă, a aceleiaşi melodii, “Pe o margine de lume”, dar nu cu piesa lui Bustamante, ci cu alta, autohtonă. Ieri, pe la prânz, adresa n-a mai putut fi accesată. Cine ştie? - o fi blocat-o cineva, din greşală... Am descoperit însă o altă adresă la care se poate asculta mixajul celor trei fraze muzicale: http://www.youtube.com/watch?v=FTioUd7hj-c. Este vorba, aşa cum puteţi constata singuri, de o piesă care a concurat la Mamaia în 1986: “În seara asta, iarăşi, vom fi doi”, a compozitorului Valentin Munteanu.

6 MASURI IDENTICE. Încă am fi putut accepta, ca ipoteză de lucru, posibilitatea coincidenţelor, mai ales că, juridic vorbind, nu se poate vorbi de plagiat dacă nu se dovedeşte intenţia. Declaraţia unui alt compozitor, Florentin Milcof, restrânge însă “plaja” interpretărilor: "Nu am partipriuri cu nimeni şi nu acuz pe nimeni de plagiat, fiindcă nu reprezint o instituţie abilitată. Dar pot să spun, în calitatea mea de muzician, că, dacă Andrei Tudor s-a inspirat, a făcut-o într-un mod inteligent. Linia melodică a piesei <> are doar trei măsuri identice cu cea a piesei <<În seara asta, iarăşi, vom fi doi>>, compusă de Valentin Munteanu. Linia armonică, în schimb, este aceeaşi la jumătate din refren: are şase măsuri identice. Nu-l acuz pe Andrei Tudor, însă mă deranjează echipa care s-a ocupat anul acesta de Eurovision. A tratat totul cu superficialitate. Nu e permis să reprezinţi România cu o piesă asupra căreia planează suspiciunea de plagiat. Piesa lui Valentin Munteanu se studia la diverse clase de canto, unde Ionel Tudor era corepetitor". Informaţia din ultima frază este stupefiantă. Dar, dincolo de suspiciunea gravă de plagiat care planează asupra piesei lui Andrei Tudor, mai grav este că s-a ajuns aici. Scandalul a izbucnit spontan, pentru că: 1. Există o mare discrepanţă între preferinţele online ale publicului (peste 90% au fost în favoarea piesei “Shine”, interptretată de Biondo) şi rezultatul televotingului; 2. Regulamentul de concurs nu a fost respectat; 3. doi dintre membrii juriului (Victor Socaciu şi Titus Andrei) au depunctat piesa pe criterii naţional(ist)e şi au mai şi declarat-o pe post.

10.300 VERSUS 600. Cei vizaţi de nemulţumirea publicului online au dat vina pe presă care, ziceau ei, nu urmăreşte decât scandalul cu orice preţ. Numai că presa n-a făcut decât să constate o stare de fapt incendiară, izbucnită spontan şi fără vreo legătură cu intoxicaţii “emanate” din interiorul jocului de interese. Cel care a reacţionat a fost publicul, vizavi de o evidenţă flagrantă, probată ulterior de raportul semnatarilor celor două petiţii: pro-Biondo, 10.300, colectate în 3 zile (la care se mai adaugă o petiţie, cu 6.000 de semnături, pe site-ul www.petitiononline.com); pro-Nico&Miriţă - 600 de semnături, în mai bine de o săptămână. Practic, acestea sunt voturile reale pentru cele două piese. În spatele “scandalului Petiţia” nu se află decât opinia publică şi ar fi profitabil pentru toată lumea ca organizatorii români ai Eurovisionului să înţeleagă bine această realitate. Chiril Bădică, unul dintre iniţiatorii demersului, este un tânăr de 24 de ani, angajat al unei firme de comunicaţii. Nu se cunoştea cu “grupul de iniţiativă”, nu este din domeniul muzicii, nu are conexiuni în structurile media sau cele muzicale. “Am reacţionat din revoltă faţă de o situaţie inacceptabilă - zice el. Practic, m-am simţit prostit în faţă şi, o dată cu mine, mulţi alţii, cu care m-am <întâlnit> pe internet. Numărul celor care au semnat petiţia vorbeşte de la sine despre asta”.

CONSPIRATIVITA. Florin Budescu este un alt “revoltat” care a semnat petiţia. Este jurnalist de finanţe-economie, dar are şi studii muzicale: opt ani de teorie muzicală şi solfegiu şi tot atâţia de vioară şi pian. Din 1994, este tenor şi bas în Corul Sound, urmaşul Song-ului lui Mihalea. “Primele date despre un eventual plagiat le-am aflat de pe forumul TVR, vineri, cu o zi înainte de finala Eurovision România, care trimiteau la linkuri youtube. Am constatat evidenţa liniilor muzicale identice, minus micile variaţiuni de final de propoziţie muzicală, prezente în refrenele pieselor cântate de Vlad & Nico şi Bustamante. Plagiatul era evident, trebuia doar certificat de cei îndrituiţi. A afirma că nu este plagiat este ca şi cum ai lua "Flautul Fermecat" de Mozart, ai schimba ultima notă de la fiecare a opta, a şasea sau a patra măsură, apoi ai avea pretenţia de originalitate. Reacţia mea a fost naturală: am postat pe blogul meu un comentariu pe acest subiect şi m-am trezit că reacţia generală este foarte amplă şi că oameni care nu s-au cunoscut în viaţa lor reacţionează spontan şi unitar pe internet. Câţiva din Spania, câţiva din Germania, foarte mulţi din România. <> de care sunt acuzaţi toţi aceştia este o aberaţie”.

• partitura “Pe o margine de lume”