Seniorul filmului

""Nu am simtit cum a trecut timpul (...). Nu imi pare rau ca se duc anii. Spre asta se merge. Ce-i aia regret!?""

 

Colea Rautu implineste anul acesta 94 de ani. Parca nu-i vine nici lui sa creada in ce galop a trecut timpul. Naucitor de repede. L-ai lua de guler - timpul - l-ai scutura putin si te-ai revolta din cauza incapatanarii lui de-a mai adauga ceva ani, ani buni, in clepsidra vietii. Chiar si Colea spunea la un moment dat: ""Nu am simtit cum a trecut timpul (...). Nu imi pare rau ca se duc anii. Spre asta se merge. Ce-i aia regret!? Asta este viata: se developeaza, imbatranesti, senectute, du-te, du-te"". Maestre drag, la aproape doi ani de cand ai rostit pentru ziarul nostru aceste vorbe, constiinta timpului care trece ireversibil o simti altfel. Acum ne-ai spus: ""Intotdeauna sunt regrete. Timpul trece..."" Trece pentru toata lumea, dar numai in urma unora dintre noi lasa carari de poveste.

 

Stim de la prieteni ai artistului ca a avut mereu tinuta. Prestanta. Are o figura de dur, cu privirea patrunzatoare, dar este si a fost un sufletist extraordinar.

 

ACASA LA COLEA. Ne-a primit cu mare caldura in apartamentul sau si ne-a lasat sa-i aflam, din nou, povestea vietii. Ne-a studiat, ne-a observat si, din cand in cand, am schimbat rolurile. Din intervievat a devenit intervievator. Colea Rautu i-a admirat pantalonii colegului nostru fotoreporter, Victor Stroe. ""Uite, mama, asa pantaloni sa-mi iei si mie."" Si Magda, sotia lui, i-a promis niste pantaloni la fel. ""Dar sa-ti tai ciocul. Te face cu 20 de ani mai batran"", ii spune Colea fotoreporterului. ""Este foarte atent la detalii. Si cand se uita la televizor incepe: «Uite ce picioare are asta. Dar uite cum are sanii»"".

 

Pe masuta din sufragerie tine Gazeta Sporturilor. Toata viata a fost mare amator de sport.

 

Neastamparat, iubitor de film - petrecea ore intregi la cinematograful din oras - , dornic de a pierde noptile pe camp alaturi de copiii de tarani

 

BURSIER DAT AFARA DIN LICEU. 28 noiembrie 1912. Colea Rautu se naste in orasul industrial Balti, din Basarabia. A fost cel mai mare fiu din cei patru copii ai familiei Rutkovschi: doi baieti si doua fete - Larisa, Natalia, Valentin, care era ""deranjant de cuminte"", si el, Nicolae. Nu mai traieste nici unul din fratii sai.

 

Din perioada copilariei isi mai aminteste cat de mult ii placea sa vada si sa revada filmele de la cinematograful Modern din Balti. Se ascundea printre scaunele din sala si pana spre seara ramanea la cinema. Cand ajungea acasa era tarziu, nimeni nu-l credea ca si-a petrecut timpul vizionand acelasi film de mai multe ori si, prin urmare, primea bataie cat incapea. ""Frumoasa copilarie am avut. Dar nu ca a humulesteanului, a lui Ionica... Ii mai tin minte pe cainii mei de cand eram copil, pe Haiducu si pe Taganu’. Odata a venit un fotograf de la targ sa ne faca poze. Ai mei mi-au dat un costumas frumusel, cu pantalonasi pana la genunchi si cu cate trei nasturi pe parti, cu camasuta si cravata asortata. Dar atunci m-am gasit si eu sa intru intr-un cotet de gaini. Ce m-am murdarit! Si normal, cate palmute la cur mi-am luat, dar s-a terminat cu bine. Ma mai stergeam inca la ochi cand sa faca fotograful poza. Mergeam cu copiii de tarani, care-si duceau caii la pascut, noaptea. Auzeam cate in luna si in stele. Se facea foc, coceam porumbi. Noaptea dardaiam de frig, pentru ca eram imbracat doar in niste pantalonasi scurti. Si iar mancam bataie, cand ajungeam dimineata acasa. Infiorator. Am fost un copil infiorator. Obraznic, stricator. Eram mereu pus pe sotii. Nu stateam locului. De cuminte ce eram, m-au trimis ai mei la Liceul Militar Regele Ferdinand I din Chisinau. Ca sa ma disciplineze. Iar la scoala eram «mai, iar tu!?». Numai eu voiam sa vorbesc, sa intervin la ore, sa spun cate ceva, desi nu prea mi-a placut cartea, de ce sa spun altfel?!"". In viata, i-au placut lui Colea femeile, caii si florile.

 

AMINTIRI DESPRE TATA. Sta gospodareste asezat in fotoliu si gesticuleaza artistic din maini. Colea scormoneste amintirile de acum 70, 80 de ani. Singura scena pe care a repetat-o de mai mult de trei ori, in povestirile sale cu noi, este legata de tatal lui, pe care l-a cunoscut dupa ce acesta venise de pe front, iar Colea abia implinise cinci ani. Cand vorbeste despre domnul Rutkovski devine grav. Adanceste cuvintele. Le apasa si le da alta importanta. ""Tata. Ce om! Supeerb! Mare carentas! Facea trasuri supeeerbe. Landouri. Nu va pot spune ce minuni ieseau din mainile lui. In 1925 a luat medalia de aur, la o expozitie internationala din Parcul Carol, pentru o trasura facuta nu mai stiu carui general de la Balti, din divizia a 14-a"". Tatal lui Colea Rautu a murit devreme. S-a stins inainte de a implini 50 de ani, din cauza unui cancer generalizat. ""In liceu, am fost bursier. Dar m-au scos din liceul militar pentru neplata taxelor scolare. Ce taxe sa fi platit, daca eu eram bursier? Treaba asta avea alt inteles. Problema era ca faceam parte dintr-o promotie aniversara. Si cei mai buni, primii patru erau: RUTKOVSKI, KROVETSKI, GILETSKI, GUGINSKI. Deci, va dati seama cu cine se lauda liceul militar Regele FERDINAND I. Eram toti rusi!"".

 

Mama lui Colea, Sofia, o femeie iubitoare	""Tata. Constantin. Ce om! Mare carentas!""

 

Dupa ce a iesit din liceu, a inceput nelinistea lui pentru painea zilnica. A lucrat ca ingrijitor la stadion, ""ditamai baiatul cu liceul militar. Legam patine la copii si bagam carbuni in soba sa se-ncalzeasca iarna, pe ciclodrom - asa-i spuneam stadionului unde eram eu, la Chisinau. Dormeam pe plasa de volei si ma-nveleam cu plasa de tenis, pentru ca n-aveam cu ce altceva. Asta s-a intamplat pana sa vin in Bucuresti"".

 

""Frumoasa copilarie am avut. Dar nu ca a humulesteanului, a lui Ionica... Ii mai tin minte pe cainii mei de cand eram copil, pe Haiducu si pe Taganu’. Odata a venit un fotograf de la targ sa ne faca poze. Ai mei mi-au dat un costumas frumusel, cu pantalonasi pana la genunchi…"" - Colea Rautu