Un Cotabiţă cu mai multe vieţi

La cei 55 de ani pe care îi va împlini la 1 noiembrie, Gabriel Cotabiţă se ţine... de şlagăre.

Prin 1985, când Ionel Tudor era profesor la Şcoala Populară de Artă avea pasiunea de a lansa tineri solişti. „Eram în căutarea unui solist - povesteşte Andreea Andrei. Am dat sfoară-n ţară să găsim un băiat cu o voce foarte bună. Din vorbă-n vorbă, ne-a spus Tino Furtună, de la Holograf, că are un prieten care este inginer la Craiova, care cântă, are nevastă, trei copii şi ar fi păcat să rămână să se plafoneze în provincie. Gabriel Cotabiţă a venit la Bucureşti. Ionel l-a rugat să cânte o piesă pop românească. Nu ştia nici una. Până la urmă au improvizat. Ionel şi-a dat seama de cum a deschis gura că Gabi are un timbru deosebit şi o voce foarte bună. Peste o săp­tămână l-am chemat şi i-am dat piesa «Chemarea pământului». Ne-am încumetat şi ne-am dus cu el la Creaţie, la Mamaia. Atunci am avut două piese, una cu el, cealaltă cu Daminescu. Amândoi, tineri debutanţi pe scena Festivalului de la Mamaia. Am avut un mare succes cu amândoi, dar mai ales cu Gabi".

Se întâmpla în 1986. Gabriel Cotabiţă nu a luat nici un premiu, deşi a fost ovaţionat şi chemat în scenă de patru ori, spre disperarea regizorilor de culise. La vremea aceea nu-i era permis nici unui solist să aibă atâtea bisuri. Iar Cotabiţă era un solist în devenire. Acesta a fost debutul lui. În aceeaşi seară, când Cotabiţă a interpretat «Chemarea pământului», a fost cutremur. „Am chemat pământul şi mi-a răspuns!", îşi aminteşte, zâmbind, artistul de azi.
După ceea ce i-a fost dat în cei (aproape) 55 de ani, se poate spune fără echivoc că Gabriel Cotabiţă a avut mai multe vieţi, din care a ieşit mereu învingător. „Cel mai mare rol l-a avut Andreea Andrei. Este o luptătoare la victorie. Ea m-a montat, m-a învăţat cum să intru în scenă...", recunoaşte cu admiraţie Cotabiţă.

Succesul l-a determinat pe Cotabiţă să-şi lase viaţa de familist în Craiova şi să-şi croiască o viaţă nouă de artist în Capitală. A intrat la Hotel Nord, unde i s-a dat o cameră de trei pe patru. Pereţii se lepădau de humă precum lupul de blană. „Mă duceam la serviciu, în Şoseaua Olteniţei, îşi aminteşte «împricina­tul». Într-o zi am mers cu o colegă de birou să ne luăm ceva de mâncare. La radio se auzea un cântec pe care eu îl interpretam... M-a întrebat mi­rată, după ce i-am spus că eu îl cânt: «Tu eşti Gabriel Cotabiţă?» Femeie, suntem colegi! Doar ştii cum mă chea­mă. Da, eu sunt acel Gabriel Co­ta­biţă. De atunci s-a schimbat totul". Se născuse artistul Gabriel Cotabiţă.

Niciodată nu a alergat după carieră şi după bani. A alergat, în schimb, după femei. E adevărat, au fost puţine, dar a reuşit să nu-şi piardă definitiv şi irevocabil capul sau membrele posterioare. Aşa cum spunea şi Casanova, Cotabiţă a fost cauza principală a tuturor bunelor şi relelor care i s-au întâmplat sau care i se vor întâmpla. „M-am format ca interpret, având o mare dezamăgire: despărţirea de Holograf", măr­tu­riseşte Gabriel. S-a întâmplat dintr-o prostie. Nu aveam viză! Îi încurcam. Nu puteau ieşi în străinătate, fiindcă eu aveam dosar. Nu am fost niciodată curios să-l văd... Ironia sorţii face ca prima mea ieşire din ţară să fie în Polonia, împreună cu Holograf. A urmat plecarea în URSS şi tot cu Holograf m-am nimerit în turneu. Eu eram Cotabiţă, iar ei - Holograf. Dar tot împreună ne nimeream"...

Cel mai frumos cadou pe care îl puteţi oferi artistului este să cumpăraţi bilet pentru spectacolul „Ce mai faci?", din 3 noiembrie, şi să petreceţi împreună aniversarea a 55 de ani de viaţă şi a 24 de ani de carieră. Sărbătoritul va avea şi invitaţi de seamă: pe Florin Piersic şi pe Mihai Bendeac, fiecare cu câte un moment special.