Un rocker convertit la... biz

În 1992 ieşea pe piaţă primul disc particular, la Electrecord - singura casă de discuri existentă la acea vreme. Cele 50.000 de exemplare s-au epuizat în şapte zile. Este vorba despre un dublu album al trupei Krypton - "Lanţurile". Preţul: 40 de lei.

"Nebunul" care a crezut că merită să scoată pe banii lui un disc este şi astăzi în viaţă (din fericire pentru unii, din nefericire pentru alţii), reuşind să supravieţuiască junglei artistice, unde "pedomuzica" este în floare (am folosit acest termen, pentru că "vedetele" îşi încep cariera la vârsta copilăriei, avându-i impresari pe părinţi, iar după pragul majoratului pe iubiţi, şoferi etc.)... Niki Constantinescu este acel "nebun" care şi-a vândut tot ce avea mai de preţ în casă doar pentru a scoate un disc.

Care, cu timpul, a devenit înregistrare-document. Este singurul album care-l prezintă ca solist vocal pe regretatul Ioan Luchian Mihalea. Niki Constantinescu s-a încăpăţânat şi a realizat, ca producător, peste 40 de albume.

I-au trecut prin mână o serie de artişti: Commando, Tectonic, Eugen Mihăescu, Terminal White, Floarea Albastră/ Quo Vadis, Esperando, Kapela (unde Robert Turcescu era leader, chitară şi voce), DJ Phantom (descoperit chiar de Niki), 3rei Sud Est, BUG Mafia etc.

MUZICA UŞOARĂ, LA PALAT
În 1998 apărea în revista Popcorn un articol cu titlul "Krypton - un come back în forţă", semnat de Radu Groza. Roata morii s-a învârtit şi "jurnalistul" s-a întâlnit cu "managerul", sus, la Motoare, pentru o bere. Nota de plată: o firmă de impresariat şi management - Music Management. Primul spectacol organizat de firma lui Radu Groza şi a lui Niki Constantinescu (fără nici un sponsor) a avut loc la Sala Palatului, la 27 mai 2006.

Corina Chiriac, Pompilia Stoian, Angela Similea, Doina Spătaru, Marina Voica, Ilie Micolov, Adrian Daminescu, Alexandru Jula, George Nicolescu, Horia Moculescu au avut de susţinut un examen greu în faţa publicului. Muzica uşoară era scoasă de la naftalină şi prezentată în straie noi. Nota de trecere: 10 cu multe aplauze.

260 DE IMPRESARI, CU ACTE
S-a tot spus că arta cere multe sacrificii! Dar impresariatul şi managementul unui artist cer şi mai multe sacrificii! "Îţi rămâne foarte puţin timp din propria viaţă. Trebuie să stai tot timpul lângă artist, pentru a nu-ţi duce lipsa. Impresarul face mai multe sacrificii decât artistul" - declară Niki. Poate şi de aceea în Registrul naţional al impresarilor artistici figurează, la această oră, 260 de impresari activi. Numărul lor este într-o continuă scădere.

În 2008 erau 621. Mulţi au fost, puţini au rămas. În condiţiile în care impresarul este pălăria, dar şi paratrăsnetul artistului! Dar în România este mai mult show, decât biz - vorba lui Aurel Mitran. Nu trebuie trecut cu vederea şi faptul că piaţa impresariatului artistic este pe jumătate "gri", aşa cum atrăgea atenţia cu ceva timp în urmă şi Constantin Popoiu - director adjunct formare profesională CPPC.

În această lumină "gri", unii impresari îşi fac conştiincios treaba. E adevărat, îi numeri pe degete, dar asta nu înseamnă că ei nu există!

 

Succes de casă
"Ne străduim să introducem regulile din afară, dar este greu. Nicăieri în lume nu este inclusă TVA în preţul biletului pentru spectacol - declară Niki Constantinescu. În afara statului, trebuie să mai faci faţă şi toanelor artiştilor. Foarte mulţi uită de unde au plecat şi cine i-a adus pe culmile gloriei. Conştientizează ce a însemnat un impresar bun abia după ce se prăbuşesc." Niki nu a uitat nici de unde a pornit, nici ce rocker frumos, tânăr şi energic era...

Şi uite ce a ajuns: acţionarul firmei Music Management. Aceeaşi firmă care l-a adus pe Julio Iglesias, în 2007, în România, în turneu. A fost un succes de casă, în oraşele Sibiu, Timişoara, Bacău, Bucureşti, Constanţa, biletele s-au epuizat. Peste 65.000 de oameni plătind bilet pentru a-l auzi live pe Iglesias.