Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De atunci, dr. Gottman — împreună cu soția sa, dr. Julie Gottman — au efectuat cercetări ample asupra factorilor care duc la destrămarea relațiilor.
Munca lor a indicat diverse dinamici cheie care contribuie la succesul sau eșecul conjugal. Și, conform cercetărilor lor din Manualul clinic de terapie de cuplu, prezența „Celor patru călăreți ai Apocalipsei” – o metaforă împrumută din Noul Testament care semnifică sfârșitul timpuluirilor – se numără printre cei mai buni predictori ai divorțului.
Aceste 4 comportamente, dacă apar în mod constant într-o căsnicie, pot semnala probleme serioase în viitor:
1. Critică
Soții Gottman definesc critica, primul călăreț.
Spre deosebire de o plângere oarecare sau de o critică banală cu privire la o anumită greșeală, critica poate fi un atac direct asupra caracterului partenerului tău - adesea compus din generalizări radicale.
Acest comportament poate fi deosebit de dăunător deoarece schimbă atenția de la problema în cauză la defectele percepute ale partenerului tău.
De exemplu, o plângere autentică ar putea suna de genul: „M-am îngrijorat foarte mult ieri, când nu m-ai sunat să-mi spui că seara ta cu prietenii va dura până târziu”. Aici este abordat un anumit comportament și sentimentele pe care ți le-a provocat fără a-ți ataca partenerul.
Citiți și 10 comportamente neobișnuite care îi fac pe oameni să te respecte mai mult
În schimb, critica ar putea suna astfel: „Nu te gândești niciodată la ce simt. Nu aș face niciodată ceva atât de egoist.” Aici, accentul se mută de la comportament la o evaluare amplă și negativă a caracterului partenerului.
Spunând „întotdeauna faci asta” și „nu faci niciodată asta”, începi să-ți consideri partenerul în mod constant ca fiind egoist sau plin de defecte. Critica nu servește la exprimarea nemulțumirii, mai degrabă la blamare; acest lucru poate lăsa pe cealaltă jumătate să se simtă respinsă, rănită și furioasă, ceea ce poate duce rapid la probleme serioase.
2. Defensivă
Al doilea călăreț, defensiva, este înțeles ca încercarea partenerului de autoprotecție sau autoconservare, care adesea apare ca răspuns la critici. Acest călăreț poate lua două forme – ambele subminează rezolvarea conflictelor din cadrul unei relații.
Prima formă este „poziția victimei nevinovate”, în care ne plângem sau căutăm scuze pentru greșelile noastre pentru a face să pară că suntem acuzați pe nedrept. De exemplu, dacă partenerul te întreabă de ce nu l-ai anunțat că vei sta până târziu în oraș, răspunzi astfel: „Nu mi-am văzut prietenii de mulți ani și știi de cât timp doresc să-i văd. Nu am voie să mă distrez într-o noapte?” Aici îndepărtezi vina de la acțiunile tale.
A doua formă este „poziția corectă de indignare”, în care luptăm cu critica, în încercarea de a contraataca. De exemplu, dacă partenerul se plânge de ceva ce ai promis că vei face, dar ai uitat, ai contracara cu: „Am avut o zi atât de lungă. Știai că astăzi voi f foarte ocupat, așa că de ce nu ai făcut chiar tu?” Aici, ignori în întregime problema în cauză și, în schimb, vii cu o critică a acțiunilor sau inacțiunilor partenerului tău.
Nu se poate nega că toți ne bazăm pe defensivă din când în când. Cu toate acestea, utilizarea persistentă a acesteia întârzie rezolvarea problemelor din cadrul relației deoarece este o armă excelentă pentru a evita responsabilitatea.
Într-o relație sănătoasă, partenerii nu ar trebui să întâmpine prea multe dificultăți în a-și asuma responsabilitatea pentru o greșeală sau un neajuns deoarece nu ar trebui să se teamă de nimic în acest sens. În cele din urmă, starea defensivă servește doar pentru a arăta partenerului că nu luăm în serios preocupările, ceea ce poate escalada problemele existente în altele mai mari.
3. Dispreț
Al treilea călăreț, și cu siguranță cel mai rău, este disprețul - care implică declarații indignate dintr-o poziție de superioritate față de partener. Este cel mai rău, mai condescendent dintre călăreți, pe care Gottman îl declară a fi cel mai mare predictor al divorțului. Disprețul este, în general, rezultatul unor resentimente sau al furiei adânc înrădăcinate, și se poate manifesta în diferite moduri:
Sarcasm. Folosind remarci înțepătoare pentru a-ți degrada partenerul.
Insulte. Atacuri ad hominem la caracterul sau inteligența partenerului.
Nume. Folosind nume derogatorii sau înjositoare la adresa partenerului..
Limbajul corpului lipsit de respect. Darea ochilor peste cap, batjocorirea, alte gesturi care semnalează dispreț.
Citiți și Ce semnificație au cifrele din viața ta: Numerologia explicată
Având în vedere natura odioasă a disprețului, efectele sale asupra unei relații pot fi devastatoare - și este inutil să spunem că semnele persistente de dispreț sunt un semnal roșu major. Este aproape imposibil să rezolvi o problemă atunci când este prezent disprețul deoarece este greu de trecut cu vederea. Disprețul îi transmite partenerului tău că te consideri superior și te gândești foarte puțin la el – ceea ce este o modalitate sigură de a-l lăsa să se simtă lipsit de valoare sau inferior.
4. Ziduri de piatră
Ultimul călăreț implică deconectarea completă și totală de la interacțiuni cu partenerul tău. Această retragere totală apare de obicei ca răspuns la ceilalți călăreți, cel mai frecvent la dispreț. În această stare, te închizi complet; devii atât de furios, rănit sau copleșit încât nu mai asculți deloc.
Nu mai asculți indicii corporale, cum ar fi încuviințare, contactul vizual și mișcările faciale
Întoarcere de la conversație
Ocupat cu alte sarcini
Ignorarea activă a celeilalte persoane.
Acestea apar de obicei când ceilalți trei călăreți devin atât de insuportabili încât nu pare să existe altă modalitate de a gestiona o interacțiune. Dar, odată ce începe, poate deveni un mecanism de adaptare profund înrădăcinat, care este greu de combătut. Nu este propice pentru rezolvarea problemelor sau reconciliere deoarece, după cum sugerează și numele, partenerul tău poate simți că vorbește cu un zid. Nu are nicio modalitate de a ajunge la tine ș nicio modalitate de a face progrese în formarea unei reconectari, potrivit forbes.com.
