Cum a aparut prezervativul

Marturiile atesta ca vechilor egipteni nu le era necunoscut prezervativul. Cu cateva milenii in urma – 1250 i.Hr. –, egiptenii foloseau o teaca confectionata din panza prin care se protejau de intepaturi de insecte, muscaturi de animale, dar si de boli.

Vechii chinezi isi bandajau penisul cu o foita din hartie sau cu matase, imbibate in uleiuri speciale. Romanii apelau la un fel de tampoane, si ele imbibate in solutii din ierburi. Picturile rupestre descoperite la Combarelles, in sudul Frantei, datate intre 100 si 200 d.Hr., sunt primele dovezi despre folosirea prezervativului pe continentul nostru.

Prima atestare, in Europa, prin anul 1500 d.Hr., a unei epidemii de sifilis coincide cu prima mentionare a prezervativului in volumul "De Morbo", apartinand lui Gabrielle Fallopius, anatomist italian. El face un prezervativ din panza si matase si il testeaza pe 1.100 de barbati, scapandu-i astfel de pericolul sifilisului. Pasim de acum in era perfectionarii prezervativului.

Dar mai intai sa precizam ca despre prezervativ ca mijloc de controlare a sarcinii s-a stiut mult mai tarziu. La finele secolului al XVI-lea, prezervativele devin mai sigure prin impregnarea cu o solutie din sare si ierburi.

Citește pe Antena3.ro

Șefa partidului lui Călin Georgescu, reacție violentă în fața jurnaliștilor, în prima zi în Parlament

Din piele, intestine, carapace...

Kawagata sau Kyotai sunt doua tipuri de prezervative, confectionate din piele subtire, ale japonezilor. Nu se stie daca acestea erau mai eficiente decat Kabutogata, prezervativ realizat din carapace de testoasa sau corn.

Filologii au stabilit doua teorii privitoare la etimologia cuvantului "condom". Prima se duce la numele colonelului Quondam, medic, dar si furnizor oficial de prezervative al lui Carol al II-lea. Astfel, regele s-a putut lasa in voie in bratele prostituatelor, fiind la adapost de boli, dar si de bastarzi. Aceasta teorie cu multe picanterii este completata cu o a doua, mai pe placul filologilor, care sustine ca din latinescul "condos", ce inseamna "recipient", provine "condom".

Prin secolul al XIII-lea, prezervativele erau facute din intestine de animale. Erau scumpe si, evident, si le permiteau cei cu bani, cu educatie, dar si amatori de aventuri. Ca erau piperate la pret o dovedeste si faptul ca si cei avuti refoloseau prezervativele. In cronicile vremii se relateaza extrem de sugestiv: "O armura impotriva placerii si o panza de paianjen impotriva infectiilor". In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, la Londra inmugureste comertul cu prezervative realizate "de mana". In centrul business-ului s-au aflat, incredibil, dar adevarat, doua doamne: doamna Phillips si doamna Perkins. Fiecare avea cate un magazin de prezervative, iar principala metoda de reclama erau... pamfletele rimate si amuzante. Scopul era atins, deoarece lumea a retinut mesajul si, o data cu el, produsul. Ambele doamne au dat lovitura, vanzand cu succes prezervativele spiterilor, calatorilor si ambasadorilor.

Epoca descoperirii cauciucului

Producerea prezervativelor a fost revolutionata de descoperirea vulcanizarii cauciucului, de catre Goodyear si Hancock, pe la 1800. Noua tehnica a permis producerea "pe banda" a unor bunuri realizate din cauciuc, inclusiv a unor prezervative ieftine. In 1861 a fost publicata in New York Times prima reclama la prezervative. Este o reclama pentru "Prezervativele frantuzesti ale Doctorului Power".

In 1873 este votata Legea Comstock. Numita dupa initiatorul sau, Anthony Comstock, Legea Comstock interzice in 1873 reclama la absolut orice fel de produse contraceptive/anticonceptionale si, de asemenea, a permis serviciilor postale sa confiste toate prezervativele vandute prin posta.

In secolul trecut, bolile cu transmitere sexuala se tratau relativ usor, pilula si steriletul erau mijloace eficiente de contraceptie. Abia cand a fost identificat si detectat virusul HIV, s-a inteles, in fine, ca folosirea prezervativului poate fi o masura de protejare impotriva virusului.