Culorile ne urmăresc peste tot: hanoracul pe care îl porți mereu, oja pe care o aplici pe unghii când ai nevoie de curaj, husa de telefon care nu se asortează cu nimic dar ți se pare potrivită.
Unii spun că pur și simplu le place, fără un motiv mai profund. Alții simt în secret că alegerea roșului sau a negrului spune ceva periculos despre ei. Ce-ar fi dacă acea alegere ar fi de fapt un mesaj discret pe care creierul tău îl transmite de ani de zile? Un mesaj pe care îl porți pe corp și pe pereți fără să observi măcar.
Ce spune culoarea preferată despre tine
Gândește-te la ultima dată când ți-ai deschis dulapul și ai întins mâna după culoarea ta favorită fără să te gândești. Acea alegere automată nu este întâmplătoare. Este confort, identitate, chiar și un mic scut.
Psihologii susțin că nu alegem o nuanță din întâmplare. Suntem atrași de culorile care se potrivesc cu baza noastră emoțională: cum vrem să ne simțim și cum vrem să fim văzuți.
Așadar, când cineva spune „Sunt o persoană albastru” sau „Acum îmi place bejul”, nu vorbește doar despre estetică. Dezvăluie ce se simte în siguranță, puternică sau liniștită în lumea sa interioară, uneori mai sincer decât vorbele sale.
Albastrul este cea mai frecvent numită culoare preferată din lume, în sondajele YouGov și ale altora. Persoanele care iubesc albastrul se descriu adesea ca fiind loiale, calme, puțin introvertite sau spun că așa vor să fie.
Celor cărora le place roșu tind să vorbească despre energie, pasiune, ambiție. Aleg ruj roșu pentru interviurile de angajare, adidași roșii pentru zilele de mers mult pe jos, detalii roșii când au nevoie de un imbold.
Fanii verdelui se aprind adesea când vorbesc despre natură, echilibru, spațiu de respirație.
Adepții negrului? Îți vor spune că este „practic” sau „slăbește”, totuși multora le place în secret misterul și controlul pe care le oferă în situații sociale.
Psihologia culorilor sugerează că fiecare nuanță are un grup de semnificații pe care le absorbim devreme în viață.
Albastru este asociat cu încrederea și stabilitatea deoarece băncile, brandurile de tehnologie și platformele sociale îl plasează peste tot.
Galbenul se lipește de optimism și căldură, precum lumina soarelui și desenele din copilărie.
Culoarea ta preferată reflectă adesea fie cum te simți de cele mai multe ori, fie starea emoțională pe care o urmărești.
Îți place violetul? S-ar putea să tânjești după creativitate, unicitate, un sentiment de a fi puțin în afara traseului obișnuit.
Juri pe alb și nuanțe neutre? Poate că te afli într-o fază în care ai nevoie de claritate, calm, mai puțin zgomot.
Nu este o știință rigidă. Este mai degrabă o oglindă estompată pentru starea ta de spirit, povestea ta, speranțele tale.
Cum să descifrezi culoarea preferată fără să te gândești prea mult la ea
O modalitate simplă de a începe: urmărește-ți alegerile din viața reală, în loc de răspunsul tău „oficial”. Privește la hainele tale, la fundalul telefonului, la pantofii tăi, la cana pe care o ții pe birou.
Alege culoarea care apare mereu în obiectele tale de zi cu zi. Aceasta este adesea culoarea ta preferată sinceră, fără performanță, fără tendință.
Apoi pune-ți o întrebare: *Cum mă face această culoare să mă simt într-o zi bună?* Scrie primele trei cuvinte care îți vin în minte - fără filtrare, fără încercări de a părea inteligent. Aceste trei cuvinte spun mai multe despre tine decât orice test de personalitate.
Mulți oameni încearcă să ghicească ce „ar trebui” să spună culoarea lor despre ei, ca și cum ar exista un răspuns corect. Caută semnificații pe Google, își fac griji că iubirea negrului înseamnă că sunt deprimați sau că rozul îi face copilăroși.
Există o altă capcană: să-ți schimbi culoarea preferată la fiecare câteva luni doar pentru a se potrivi Această schimbare constantă îți poate îneca tiparele emoționale reale sub straturi de trenduri și dezorientare. Dacă gusturile tale în materie de culori se schimbă mult, întreabă-te ce se schimbă în viața ta.
Un loc de muncă nou? Despărțire? Mutare în oraș? Paleta ta de culori se mișcă adesea odată cu povestea ta, ca niște subtitrări emoționale pe care le poți vedea din cealaltă parte a camerei.
Preferințele de culoare au legătură cu amintirile, cultura și momentul potrivit
Un bej pal ar putea părea plictisitor pentru o persoană și profund sigur pentru cineva care a crescut în haos.
Portocaliul aprins ți-ar putea aminti de o echipă sportivă pe care o urăști sau de o vară lipsită de griji pe care ai vrea să o retrăiești.
„Culorile, la fel ca trăsăturile, urmează schimbările emoțiilor”, a scris Pablo Picasso, care își schimba paletele de culori odată cu stările și epocile sale.
Așadar, a citi culoarea preferată este mai puțin o ghicire a viitorului și mai mult o ascultare liniștită. Ascultă când o alegi: când ești obosit, nervos, entuziasmat, singur.
Observă culoarea pe care o porți când vrei să dispari. Observă culoarea pe care o porți când ai nevoie de curaj. Observă culoarea pe care o alegi acasă, unde nimeni nu te judecă.
Observă ce nuanță îți lipsește atunci când nu este prin preajmă. Lasă culorile să-ți ghideze următoarea mică decizie. Odată ce ți-ai identificat culoarea preferată, joacă-te cu ea.
Dacă albastrul te calmează, folosește-l pe ecranul de blocare al telefonului înainte de culcare sau în caietul pe care îl deschizi când ești stresat la serviciu.
Dacă ești o persoană roșie, încearcă să adaugi un mic obiect roșu în spațiul tău de lucru în zilele în care ai nevoie de energie.
Nu ai nevoie de o ținută roșie completă - un pix, o eșarfă, un bilețel autoadeziv îți pot schimba mentalitatea.
Îți place verdele? Pune o plantă, chiar și una mică artificială, aproape de locul unde petreci ore întregi.
Nuanța ta preferată poate deveni o ancoră vizuală care îți spune creierului tău, în liniște: te afli pe un teritoriu familiar.
Mulți oameni folosesc culoarea ca armă împotriva lor. Se forțează să adopte un bleumarin corporativ atunci când, de fapt, se simt vii în ruginiu sau turcoaz. Își ascund dragostea pentru roz sau sclipici pentru că se tem că nu sunt suficient de „serioși”.
Această nepotrivire zilnică lasă o ușoară fricțiune, ca și cum ai purta pantofi cu jumătate de număr mai mici.
De-a lungul anilor se adună - în încredere, în energie, în modul în care intri într-o cameră.
Verificarea din când în când te poate împiedica să trăiești în paleta altcuiva.
Culoarea ta preferată nu te închide într-o închisoare a personalității.
Nu ești „o persoană albastră pentru totdeauna”, ca și cum ar fi semnul tău zodiacal.
Este mai degrabă ca un raport meteo pentru acest capitol al vieții tale.
Poate că ai iubit negrul în adolescență pentru că aveai nevoie de un scut. Acum te îndrepți spre teracota caldă și roz pal, pentru că lumea ta pare mai blândă sau pentru că îți dorești asta.
„Culorile sunt zâmbetele naturii”, a scris Leigh Hunt, iar acele zâmbete se schimbă odată cu anotimpurile, notează nunneryplumbingandheating.co.uk.
Lasă-ți culoarea preferată să evolueze fără să judeci „vechiul tu”. Folosește-o ca semnal: la ce tânjesc în ultima vreme - siguranță, entuziasm, blândețe?
Invită o culoare opusă în săptămâna ta, doar ca experiment. Discută despre culori cu prietenii; vei auzi povești, nu coduri hexadecimale.
Culoarea ta preferată este o poveste pe care ți-o spui în tăcere de ani de zile. Odată ce începi să o auzi, lucrurile din jurul tău arată ușor diferit.
Cămașa albastră nu mai este „doar albastră” și se transformă într-o mică promisiune de stabilitate pe care ai purtat-o la fiecare întâlnire importantă.
Oja verde neon dezvăluie rebeliunea ta tăcută, modul tău de a spune „Sunt încă aici” sub toate responsabilitățile.
Psihologia culorilor nu dă verdicte finale despre cine ești.
Deschide o ușă: iată cum ochii tăi, amintirile tale și inima ta s-ar putea uni în spatele tău. Poate că următoarea ta mare descoperire de sine nu va veni dintr-un test de 200 de întrebări. Poate că începe cu una foarte simplă: ce culoare alegi când nimeni nu se uită?


