Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Studiul a folosit date de la peste 53.000 de participanți pentru a explora tendințele de singurătate de-a lungul a trei generații, constatând că adulții din SUA raportează o singurătate în creștere, în special în rândul generațiilor mai tinere.
Factorii cheie care contribuie la această discrepanță includ normele culturale, factorii socio-economici și rețelele de siguranță socială mai slabe din SUA, ceea ce sugerează necesitatea intervențiilor politice pentru a aborda această problemă de sănătate publică.
Constatările subliniază singurătatea ca o provocare endemică, subliniind rolul conexiunilor sociale și al politicilor de sprijin în atenuarea impactului acesteia.
Creșterea generațională a singurătății - Generațiile tinere din SUA raportează niveluri mai ridicate de singurătate decât cele mai în vârstă, indicând o tendință în creștere de izolare.
Factori culturali și socio-economici - Diferențele dintre normele culturale, cum ar fi individualismul și utilizarea rețelelor sociale, alături de provocările economice, precum nesiguranța locului de muncă și inegalitatea veniturilor, contribuie la ratele mai mari de singurătate din SUA.
Nevoia de intervenție a politicilor - Cercetarea solicită intervenții politice personalizate, cum ar fi îmbunătățirea rețelelor de siguranță socială și promovarea beneficiilor familiale și profesionale pentru a combate singurătatea și a favoriza conexiunile sociale.
Adulții de vârstă mijlocie din SUA tind să raporteze niveluri semnificativ mai ridicate de singurătate decât omologii lor europeni, probabil din cauza legăturilor de familie mai slabe și a unei inegalități mai mari a veniturilor, potrivit cercetărilor publicate de Asociația Americană de Psihologie.
„Singurătatea câștigă atenția la nivel global ca problemă de sănătate publică întrucât aceasta crește riscul de depresie, sscăderea imunității, boli cronice și mortalitate”, spune autorul principal al studiului, Frank Infurna, profesor asociat de psihologie la Arizona State University.
În comparație cu omologii europeni, adulții din SUA au raportat niveluri semnificativ mai ridicate de singurătate. Cercetarea a fost publicată în American Psychologist.
„Cercetarea noastră ilustrează că oamenii se simt mai singuri în unele țări decât în altele, la vârsta mijlocie. De asemenea, pune în lumină motivele pentru care acest lucru se poate întâmpla și modul în care guvernele abordează acest lucru cu politici mai bune.”
Având în vedere concentrarea sporită asupra sănătății publice în Statele Unite și în străinătate (țări precum Regatul Unit și Japonia au numit miniștri pentru a aborda problema), cercetătorii au explorat felul cum singurătatea s-a schimbat din punct de vedere istoric de-a lungul timpului și cum diferă de la o țară la alta.
Infurna și colegii săi au examinat datele din sondaje longitudinale reprezentative la nivel național, în curs de desfășurare, din SUA și 13 țări europene, cu peste 53.000 de participanți din trei generații diferite (Generația tăcută, baby boomers și Generația X). Datele au fost colectate din 2002 până în 2020 și au inclus doar răspunsurile date atunci când participanții aveau vârste cuprinse între 45 - 65 de ani.
„Ne-am concentrat pe adulții de vârstă mijlocie, deoarece aceștia formează coloana vertebrală a societății, iar dovezile empirice demonstrează că sănătatea vârstei mijlocii din SUA este în urma altor națiuni industrializate. Adulții de vârstă mijlocie poartă o mare parte din sarcina societății, constituind cea mai mare parte a forței de muncă, sprijinind în același timp nevoile generațiilor mai tinere și mai în vârstă din familie”, precizează Infurna.
În comparație cu omologii europeni, adulții din SUA au raportat niveluri semnificativ mai ridicate de singurătate. Acest „decalaj de singurătate” s-a extins odată cu generațiile mai tinere (baby boomers târzii și generația X) raportând o singurătate mai mare decât cele mai în vârstă (baby boomers timpurii și generația tăcută).
În timp ce SUA au arătat creșteri istorice consistente ale singurătății la vârsta de mijloc în timpul perioadei în care au fost colectate datele, unele națiuni europene au afișat modele mai variate. De exemplu, Anglia și Europa mediteraneană au demonstrat creșteri similare ale singurătății pentru participanții născuți mai târziu (baby boomers târzii și generația X). Europa continentală și nordică au demonstrat niveluri stabile sau chiar ușor în scădere de-a lungul generațiilor.
Studiul a identificat diferențele dintre normele culturale, influențele socio-economice și rețelele de siguranță socială dintre SUA și alte țări europene ca potențiale explicații pentru decalajul de singurătate dintre SUA și Europa. Normele culturale din SUA sunt adesea caracterizate de individualism, utilizarea crescută a rețelelor sociale, scăderea conexiunilor sociale și polarizarea politică în creștere.
Presiunea cu care se confruntă adulții de vârstă mijlocie din SUA este, de asemenea, agravată de o mobilitate rezidențială mai mare, legături familiale mai slabe, creșterea precarității locului de muncă și inegalitatea veniturilor.
„Diferențele transnaționale observate în singurătatea la vârsta de mijloc ar trebui să alerteze cercetătorii și factorii de decizie politică pentru a înțelege mai bine cauzele profunde care pot stimula singurătatea și pârghiile politice care pot schimba sau inversa astfel de tendințe”, explică Infurna.
De asemenea, studiul a mai constatat că singurătatea este în general în creștere în comparație cu generațiile anterioare, atât în SUA, cât și în Europa, cifrele Europei fiind doar ușor în urma celor din Statele Unite.
Cercetătorii au spus că singurătatea ca problemă de sănătate publică necesită intervenții politice adaptate contextelor naționale și schimbărilor generaționale, inclusiv promovarea beneficiilor familiale și de muncă, și reducerea inegalității veniturilor.
Singurătatea ca problemă globală de sănătate publică a atras atenția asupra importanței dezvoltării conexiunilor sociale. Studiul apără promovarea rețelelor de protecție socială, prin politici generoase de familie și de muncă, care pot diminua singurătatea la vârsta de mijloc prin reducerea presiunilor financiare și a conflictului muncă-familie, pe lângă consolidarea siguranței locului de muncă și a flexibilității la locul de muncă. Infurna a spus că astfel de practici ar aborda, de asemenea, sănătatea și inechitățile de gen.
â„Spre deosebire de a fi considerată o epidemie de singurătate – un focar care se răspândește rapid și afectează mulți indivizi – descoperirile noastre descriu o imagine asemănătoare cu aceea că singurătatea este endemică, adică apare în mod regulat într-o zonă sau comunitate”, afirmă cercetătorul, neurosciencenews.com.
