Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
âDin perspectiva personalității, reziliența este strâns legată de nevrotism, trăsătura care reflectă cât de intens și cât de des experimentați emoții precum anxietatea, tristețea, vinovăția și frustrarea. Atunci când emoțiile sunt intense, poate fi nevoie de mai mult efort pentru a face față factorilor de stres, pur și simplu pentru că aceste experiențe sunt resimțite mai visceral.
În același timp, sensibilitatea emoțională nu exclude reziliența. Este foarte posibil să simțiți profund și totuși să vă adaptați bine în fața adversității. Așadar, dacă sensibilitatea emoțională în sine nu este problema, ce anume împiedică reziliența?
Evitarea emoțiilor te face mai puțin rezilient
Când se confruntă cu experiențe stresante sau chiar traumatice, mulți oameni cred că esența rezilienței este respingerea oricăror sentimente inconfortabile care apar. Ei cred că, dacă lasă orice emoție să intre, porțile se vor deschide și acestea vor intra în spirală.
Strategii pentru a evita experiențele emoționale pot arăta astfel:
A te menține ocupat. Umplerea fiecărui moment cu muncă sau alte responsabilități pentru a evita emoțiile.
Distragerea atenției și amorțirea. Derularea, vizionarea excesivă a programelor video, mâncatul în exces, consumul de substanțe și chiar somnul (atunci când este prea mult) pot servi drept modalitate de evadare.
Evitarea situațiilor care declanșează disconfort. Sari peste evenimente sociale, conversații dificile sau activități semnificative deoarece acestea ar putea aduce anxietate, tristețe sau vulnerabilitate.
Pregătirea excesivă sau căutarea certitudinii. Încercarea de a elimina orice risc pentru a preveni apariția emoțiilor inconfortabile.
A fi pe placul oamenilor sau a-i îngriji pe ceilalți. Concentrarea pe nevoile celorlalți pentru a evita să te întorci în tine sau să-ți recunoști propria experiență emoțională.
Aceste strategii își ating scopul pe termen scurt, reduc temporar disconfortul. Însă atunci când ne evităm emoțiile, acestea devin adesea mai intense, mai frecvente și mai greu de gestionat.
Gândește-te așa - dacă casa ta ar fi luat foc și nimeni nu ar răspunde când ai sunat la 112, probabil ai continua să formezi din nou numărul până când cineva ar răspunde. S-ar putea chiar să începi să bați la ușile vecinilor, rugându-i să cheme și ei pompierii. Întrucât emoțiile tale încearcă să transmită mesaje importante despre lume, ele vor găsi și o modalitate de a transmite aceste informații - adesea devenind mai urgente și mai intense dacă sunt ignorate.
Având în vedere că nevrotismul reprezintă cât de frecvente și intense sunt emoțiile tale, respingerea sentimentelor nu face decât să întărească această trăsătură.
Acceptarea este calea către o personalitate rezilientă
Adevărul contraintuitiv este că drumul către a fi rezilient înseamnă să devii mai dispus să-ți experimentezi emoțiile.
Acceptarea nu înseamnă să-ți placă cum te simți sau să te resemnezi cu suferința. Înseamnă să permiți emoțiilor să fie prezente fără a încerca imediat să le repari sau să scapi de ele. Când încetezi să tratezi emoțiile ca pe niște probleme de rezolvat, ai resursele necesare pentru a face față situației care provoacă stresul.
Iată cum poate arăta acceptarea emoțiilor tale:
Îți acorzi o pauză. Îți amintești că are sens să ai un răspuns emoțional la situație.
Mergi oricum. Te ții planurile cu prietenii sau participi la întâlniri chiar dacă te simți anxios, trist sau rușinat.
Stabilirea limitelor. Pporți conversația dificilă chiar dacă te face să te simți vinovat.
Pur și simplu o faci. Mergi mai departe cu sarcinile și responsabilitățile, chiar dacă nu te simți încrezător.
Permiterea durerii. Pur și simplu stai cu tristețea pentru a putea procesa ce înseamnă și cum să mergi mai departe.
Când permiți emoțiilor să-și urmeze cursul, ajungi să vezi că aceste experiențe sunt temporare și le poți face față mai bine decât ai anticipat. Cu alte cuvinte, aduni dovezi din lumea reală că emoțiile - deși inconfortabile - nu sunt periculoase.
Pe măsură ce te simți mai încrezător în capacitatea ta de a face față suișurilor și coborâșurilor emoționale, impulsul de a evita este redus. Mai puțină evitare înseamnă mai puține emoții de recul.
Aceasta este calea către reducerea nevrotismului, și astfel îți sporești rezistența.
Poți cultiva o personalitate rezistentă
Dacă te-ai gândit vreodată: „Nu sunt făcut pentru presiune”, „Nu pot face față așa cum pot alții” sau „Stresul mă lovește mai tare”, merită să reconsideri această poveste.
Ni se spune că personalitatea nu se poate schimba, dar trăsăturile de personalitate - cum ar fi nevrotismul - sunt doar descrieri sumare ale tiparelor în modul în care gândim și ne comportăm.
Dar poți schimba tiparele. Învățând să accepți emoțiile (de exemplu, „E în regulă să simți”) și reducând comportamentele evitante dezvolți o personalitate mai rezistentă, notează psychologytoday.com.
Citește pe Antena3.ro
