România pe care o iubesc

S-ar putea întocmi o sută de topuri cu cele mai încântătoare,  cele mai neobişnuite etc. locuri din România. S-ar putea umple pagini întregi cu fiecare colţ de rai românesc… Vă voi propune în această pagină doar câteva locuri de poveste care mi-au adus mie bucurie: 1) Odaia cu fân din casa lui Tata Lice, la Chiojdu. Loc de dormit în braţele viselor şi-n parfum de flori uscate, de unde dimineaţa să pleci, peste munte, până la Nehoiu, oprindu-te în drum la Lacul Vulturilor, zis şi “lacul fără fund”, pentru o “vânătoare” de fotografii unice, cu capre negre sărind din ţanc în ţanc. 2) Păcuiul lui Soare, insula enigmatică a lui Dromichetes şi  a miticei Vicina, cu mitropolia ei scufundată în apele Dunării. 3) Ţinutul Pădurenilor, cu oamenii lui mândri care au oprit curgerea timpului, păstrându-şi tradiţiile şi cutumele cu cele o sută de cheiţe prinse  prinse la cingătoare. 4) Biserica săsească de la Mălâncrav, cu neobişnuitele ei picturi murale de o frumuseţe pe care ar invidia-o pictorii renascentişti. 5) Fenomenele carstice de la Ponoare, lapiezurile, Podul lui Dumnezeu şi-un firicel de apă, pe marginea căruia se-nşiruie legendele şi morile ponorenilor, cu zbaturile lor de lemn.