Balonul

Bucurestiul vazut de sus in descrierea locotenentului Assaky: "Panorama era incantatoare. Pe un teren intins se vedea ridicandu-se Bucurestii cu cladirile lui mari, cu strazile lui intortocheate, cu totul inundat de razele soarelui, care ii dadeau o infatisare adorabila. Panorama aceasta a scos exclamatii de admiratie tovarasilor mei".

Tatiana Danielescu este fiica locotenentului Eugen Assaky. Cel care a cucerit increderea Regelui Carol I, iar acesta l-a trimis la studii in Germania si in Franta pentru a aduce in Romania stiinta manevrarii baloanelor, dar mai ales aceea a urmaririi frontului, a inamicului, de la inaltime. Amintirile sale? O perioada in care tatal sau, militar, i-a oferit o educatie pe masura, dar cu dragoste si mare grija, mai ales ca mama Tatianei a murit de timpuriu. A avut o admiratie enorma pentru el, iar timpul nu a sters nimic din ea: "Era un barbat foarte cochet", ne spune doamna Danielescu, si incepe sa ne arate fotografiile tatalui sau. Un barbat frumos, cu uniforma parca turnata pe trup. Dar era si un pionier, orice noutate in materie de tehnica il interesa si primea provocarea.

Cum a ajuns sa zboare cu balonul?: "El era ofiter la Regimentul I artilerie pe langa Casa Regala. Regele Carol I auzise de aceste experiente care se faceau cu baloane in Germania; pana atunci supravegherea inamicului se facea mai greu. A ales un ofiter capabil, care intamplator a fost tatal meu. I-a dat doi ani sa invete despre aceste baloane. S-a dus in Germania, a facut un curs, apoi in Franta. Acolo i-au placut si avioanele si este cel care a adus si una dintre primele masini care au circulat prin Bucuresti." Doamna Danielescu se opreste aici cu povestirea. Ne arata documentele, ele vorbesc mai bine, corespondenta cu Casa Regala, revistele care au imortalizat momentul din 20 octombrie 1905. Atunci cand balonul "Romania" a zburat deasupra Bucurestilor.

SURVOLAREA. Iata cum descria revista Romania Ilustrata masinaria. "Balonul Romania are o forma sferica, o capacitate de 1.500 mc si un diametru de 12 metri. El a costat 18 mii de franci la loc, deosebit transportul. Este confectionat din matase galbena, de calitate fina si de o deosebita soliditate. Supapa lui de siguranta are o greutate de 15-20 de kilograme aproximativ si dupa asigurarile specialistilor este un sistem perfectionat. Nu este prevazut cu umbrela.

Nacela este patrata, de o marime de un metru si jumatate, este facuta din pae impletite, captusita pe dinauntru cu un gust cochet, cu plus colorat. Ea contine patru scaune mobile si cutii confectionate din pae, de diferite marimi, cari servesc pentru pastrarea diferitelor aparate stiintifice. In nacela, a carei greutate este de 175 de kilograme, pot incapea cu inlesnire, patru persoane."

Locotenentul Assaky era interesat de tot ce insemna noutate tehnica. Masina la volanul careia s-a fotografiat a fost una dintre primele care a circulat prin Bucuresti

DE SUS. Zborul fusese anuntat pentru 19 octombrie, dar din motive tehnice el a avut loc o zi mai tarziu. Lansarea s-a facut de pe Campia Filaretului. "Joi, 20 octombrie, orele 10 (..) totul era gata. In balon erau: Eugen Assaky si Paul D. Moruzzi, maiorul Demetriad si principele Valentin G. Bibescu. De fata era un public numeros si select. Printre altii am remarcat si pe d. Ion N. Lahovari, ministrul de domenii, si pe sotiile indrasnetilor aeronauti. Cu cat momentul plecarei se apropia cu atat emotiunea in public crestea. Cand locot. Assaky dadu semnalul plecarei, cu vocea lui rasunatoare si ferma, un fior strabatu intreaga asistenta." Asistenta care ocupase tot ce insemna locsor: pe jos, pe pamant, prin balcoane, pe acoperisuri. Iata marturia lui E. Assaky, reprodusa in revista Romania Ilustrata din octombrie 1905: "Balonul, dupa ce se urca in linie verticala cativa metri, o lua in directia est-nord-est.(...) Tovarasii mei, cari pe pentru intaia oara au facut o ascensiune, se aflau in buna dispositie. Am trecut deasupra Bucurestiului, prin dreptul strazei Calarasilor, parasind Capitala, lasand in dreapta pulberaria Dudesti. (...) Principele Bibescu era preocupat cu fotografierea Capitalei. Eu ma ocupam cu masurarea temperaturei. (...) Ne aflam exact deasupra fortului Catelul. Printul Bibescu se ocupa cu fotografierea fortului, tovarasii mei admirau pozitiunile campenesti, iar eu tocmai ma asezasem langa principe, cand de odata auziram doua pocnituri dedesuptul nostru si aproape in acelasi moment o sueratura despica aerul intre mine si Printul Bibescu. Ne-am uitat sub noi. Era o sentinela a fortului, care probabil crezand ca balonul era gol, de hartie, a tras in el. (...) Balonul isi continua drumul sau spre Baragan. La orele 11 si 22 m atinsesem o altitudine de 580 de metri cu 14 gr. temperatura ambianta. Aici am dat drumul porumbelului Vantul cu o telegrama catre M.S. Regele." (...) "In tot timpul voiajului nostru eram salutati de taranii, locuitori ai diferitelor sate, sau cari se aflau pe campie la lucru si cu care comunicam usor. (...) Aterisajul s-a facut in cateva minute in fata satului Sapunari, din Ialomita, la ora 3.30. Astfel in timp de 5 ore am parcurs o distanta de 80 kilometri cu tot vantul desavantagios si cu toate ca era o ascensiune de placere. De fata erau peste o mie de tarani veniti din imprejurimi. Descinderea s-a facut foarte usor si fara cel mai mic accident. Dupa ce s-a strans balonul, am venit cu o trasura pana la gara Lehliu, de unde am luat trenul, iar la orele 9.25 soseam in Bucuresti. Sosind in Bucuresti am primit o telegrama de la M.S. Regele, prin care ne felicita intreprinderea si bunul ei rezultat."

Succesul primei ascensiuni a facut ca la 30 octombrie balonul Romania sa se ridice iar. "Balonul a traversat intreaga Capitala in linie orizontala. A parcurs distanta exacta deasupra strazii 11 Iunie, a traversat Calea Rahovei, Palatul Justitiei, Dambovita, Casa de depuneri, Cismegiul - aici se afla la o altitudine de 450 de metri - apoi Popa-Tatu si str. Buzesti in linie aproape paralela, soseaua Mogosoaia, Herastraul si apoi Chitila, Buftea pana aproape de Peris."

Si a doua ascensiune a fost un succes. Iar scopul ascensiunilor? "Prin ele se fac experiente cu porumbei calatori, de fotografiarea si studiarea terenurilor, a forturilor, a topografiilor cari au o deosebita importanta pentru armata. De asemenea ascensiunile de baloane sunt foarte folositoare si absolut necesare pentru studii meteorologice si alte experiente stiintifice." A fost concluzia revistei Romania Ilustrata. De atunci, de la aceasta uimire, au trecut 100 de ani.

PRIMELE INCERCARI

Dar a fost si "prima data". Romanii care au adoptat cu entuziasm toate cuceririle tehnicii nu s-au lasat mai prejos nici in ceea ce priveste avantajele pe care le putea aduce ridicarea de la pamant. Asa ca, in Romania, prima ascensiune cu un balon a avut loc la 9 iunie 1874. Balonul, numit "Mihai Bravul", a fost produs la Paris. Putea sa transporte cinci-sase persoane. Primii care au vazut Bucurestii de sus au fost: ziaristul Grigore Ventura si M. Villemont (comercian tul care daduse foarte multi bani pentru realizarea balonului). Balonul s-a inaltat din gradina Mitropoliei pana deasupra Capitalei. De aici, curentul de aer l-a purtat in jur de 45 km, pana la marginea unei comune din judetul Ilfov, dupa o ora de zbor. Cum primul zbor a fost un succes, la 20 iunie acelasi an, conducerea armatei a cerut sa fie efectuat un zbor in interes militar. In nacela balonului au fost maiorii Constantin Poenaru, Jak Lahovari si Dem. Demetrescu. Asa a fost realizata prima harta militara a regiunii Bucuresti. In 1924, romanii au construit singuri un balon. (Informatii preluate din "Pagini uitate din istoria aviatiei" de Comandor (r) aviator Constantin Iordache)