Katharienball, Marienball...

Sasii din Sibiu mai tin doar doua baluri, replici palide ale petrecerilor de altadata. Balul recrutilor, al copiilor, carnavalurile cu masti sunt amintiri.

Vers cu vers, cantecul ce le chema altadata la bal se leaga, acompaniat de aroma de cafea si prajituri, pe buzele sasoaicelor adunate la Casa parohiala. "Pregateste-ti pantofii, imbraca-te frumos, ca deja se anunta balul..." Katharienball, Marienball, balul recrutilor, al casatoritilor, al necasatoritilor, al copiilor, carnavalurile din Fasching... Sasoaicele care se mai aduna inca, in fiecare saptamana, cu un lucru de mana, in Casa parohiala a bisericii evanghelice din Sibiu, zambesc amintirilor care le arunca in vremea cand erau domnisoare confirmate si se invarteau in "valsul sortii".

AMINIRI. Sofia, Susana, Irmentraud, Ysa, Ilse, Helga, Christa... Cateva entuziaste, care n-au vrut sa plece din Sibiu. Majoritatea domnisoarelor de altadata, stranse in centura batuta cu pietre scumpe, tepene in mijlocul mai multor randuri de fuste si jupoane peste care se mandrea sortul si baticul de matase, a luat insa calea Germaniei, si au de mult nepoti.

La Sibiu, nu mai trece pe strada nici o fanfara. Si chiar daca prin minune ar rasari una, n-ar mai fi tinere sasoaice, cu ochi albastri si nasucuri pistruiate, s-o admire, in timp ce se mandresc cu filetul mestesugit sub care si-au strans cozile.

E drept, balul Katharinelor (Katharienball) si al Marienelor (Marienball) se mai tin inca la Sibiu, insa mai pastreaza doar o farama din atmosfera de altadata.

Intr-o dupa-amiaza geroasa, sasoaicele de la Casa parohiala au lasat cateva clipe lucrul de mana, au uitat si de ultimele stiri si comunitate, si, incet, cu amintiri legate in zambete, ne-au purtat la balurile din tineretea lor.

REGULI. "Mergeai la bal numai daca erai Ă«confirmataĂ». Asta era o regula stricta. Daca nu, te multumeai sa te uiti la fanfara, cand trecea pe strada si asteptai balurile elevilor, care se tineau la scoala, mai ales in timpul iernii", spune Susana Branzan. Confirmarea este, in biserica evanghelica, echivalentul botezului si momentul primei impartasanii, pentru fetele sau baietii de 14-16 ani. E drept, unele domnisoare erau atat de nerabdatoare sa valseze, incat... "Eu m-am strecurat la bal inainte sa fiu confirmata. Daca te prindeau, te amendau, insa eu am scapat. M-am ascuns un pic mai in spate", marturiseste Sofia Weinhold din "pacatele" tineretii.

O fata trebuia sa inceapa pregatirea pentru bal cu ore bune inainte de petrecere. Caci nu era deloc usor sa-ti potrivesti costumatia - combinezon, jupon, fusta, camasa, vesta, sort, totul bine "acordat" cu danteluri si funde, fiecare cu locul ei bine stabilit.

Astfel gatite, fetele porneau, pe la orele opt din seara, spre locul unde se tinea balul si unde aveau sa-si intalneasca "dragutii" cu care dansau pana spre 4 dimineata.

IDILE. "Pe Ă«dragutiĂ» ii stiam noi de mai inainte. In Vurpar, satul de unde sunt eu, mai in toate serile, in afara de sambata, aveam sezatori. Fetele care scapau fusul trebuia, drept Ă«pedeapsaĂ», sa scape si un pupic baiatului din preajma ei", zambeste Sofia Weinhold.

Numai ca tinerii nu se prea puteau zbengui in voie, pentru ca la bal veneau si mamele, si bunicile, care stateau pe margine si-si admirau odraslele care dansau. Tot ele erau cele care se ocupau de partea "dulce" a balului: aduceau corfe cu henclis (o prajitura foarte pretentioasa, dar si foarte gustoasa) si gogosi. La bal se dansa mai ales vals, polka si tango. La mare pret era "dansul sortii", un joc care alterneaza valsul cu polka. Se fac doua cercuri: unul de barbati, iar inauntru acestuia - unul de femei. Pe acordurile de polka, barbatii si femeile merg in cerc, in directii diferite. Cand incepe valsul, fiecare femeie se intoarce si danseaza cu "sortitul" din dreptul ei. "Bineinteles, se intampla ca unii sa ramana fara pereche, dar nu au voie sa miste nici un pas la stanga sau la dreapta, pentru a-si gasi pe cineva. Daca asa i-a fost Ă«valsul soartiiĂ»...", explica Sofia Weinhold.

Sasoaicele din Sibiu lucreaza impreuna in Casa parohiala	Cand era copil, Sofia Weinhold s-a strecurat la bal, fara sa fie "confirmata"

FANFARELE. Pentru partea muzicala, "vecinatatile" (comunitatile de sasi) se bateau ca sa se poata mandri la bal cu cea mai buna fanfara. Pe vremea aceea aveau insa de unde sa aleaga...

"Fanfara din Turnisor era renumita si era o incantare sa-i vezi la baluri. Aveau uniforme bleumarin, din catifea, si erau impodobiti cu sireteruri si nasturi de aur", isi aminteste Susana Branzan. "E drept, cu toata admiratia, tare ne placea sa mancam lamaie in fata suflatorilor, ca sa le distrugem prestatia", marturiseste si Susana Branzan "pacatele" de pe vremea cand era o eleva nastrusnica de la scoala germana.

Astazi, la Katerienball si Marienball abia se mai aduna un pumn de oameni, care sa invarta "valsul sortii".

La Sibiu, balurile sasilor sunt o amintire timida. A trezit-o, pentru cateva clipe, aroma de henclis care s-a strecurat in lada de lemn in care se odihnesc de ani lungi fundele din blondele cozi ale unei sasoaice...

"Pregateste-ti pantofii, imbraca-te frumos..."

"Mergeai la bal numai daca erai Ă«confirmataĂ». Daca nu, te multumeai sa te uiti la fanfara, cand trecea pe strada si asteptai balurile elevilor" - Susana Branzan, sasoaica din Sibiu

PENTRU RECRUTI, PENTRU ELEVI Balul Katharinelor se tine cu patru saptamani inainte de Craciun, iar Marienball - cu sase saptamani inainte de Pasti. Inainte de data la care plecau "ficiorii" in armata se organiza un bal al recrutilor. In prima zi de Craciun erau baluri pentru cei casatoriti. "Atunci, parintii ne lasau in grija vreunei domnisoare din vecini. A doua zi ii venea ei randul sa petreaca, deoarece era balul necasatoritilor", spune Susana Branzan. Pentru cei mici se tineau baluri la scoala, in perioada iernii. LA PADURE, CU GRATAR SI FANFARA De Sarbatoarea numita Mai-Al (dupa luna mai, in care se tine), sasii sarbatoresc sfarsitul primaverii. Vecinatatile mergeau in intampinarea ciurdei, care venea de la pascut, si impodobeau coarnele vacilor cu ghirlande de flori si panglici. Petrecerea se tinea in padure, unde alaiul pleca de dimineata, insotit de fanfara si gratare. Fiecare vecinatate avea vesela ei speciala pentru acest gen de petreceri in aer liber. In cazane mari, cele mai pricepute bucatarese din comunitate pregateau tocane. Copiii aveau propria petrecere. Se intreceau in curse in care tineau in gura, pe o lingura de lemn, oua nefierte sau alergau cu picioarele legate in saci. Pe o sfoara erau intinse cadourile. Fiecare copil il ochea pe cel pe care si-l dorea si incerca sa tina minte pozitia cadoului, pe sfoara. Caci, dupa ce admirau darurile, micutii erau legati la ochi si invartiti. Apoi, cu ochii acoperiti, trebuia sa indice cu mana cadoul pe care si l-au dorit. Cu putin noroc, il si nimereau. CARNAVALURILE DIN FASCHING Fasching-ul (perioada dinainte de Lasata secului) era vremea carnavalurilor mascate, cand sasii sarbatoreau iesirea din iarna. "Vecinatatile" o tineau intr-un dans si-un cantec. Nu lipseau nici piesele de teatru. "Intr-un an am pregatit o piesa care se numea Ă«La fantanaĂ». Asa de mare succes a avut, ca am plecat sa o jucam in mai multe vecinatati. Mergeam cu carutele. Ne-a prins o ploaie strasnica si ne-am imbolnavit toate", isi aminteste Sofia Weinhold.