Biserica Silvestru, lacas ecumenic

Intr-o zi de duminica, la inceput de aprilie, pasii nostri s-au indreptat spre Biserica Sfantul Silvestru, din Bucuresti. Din partea moderna a Caii Mosilor, mergand spre Obor, patrundem pe Strada Oltarului. Inainte de a trece pe sub arhaicul turn al clopotnitei bisericii, care poarta insemnat, cu cifre romane, anul constructiei sale: MDLXXIX - 1879, remarcam o cladire cu arhitectura romaneasca veche - Scoala Sf. Silvestru. Calatoria noastra - putem s-o numim initiatica, de a afla de la bunii parinti, preotii profesori, slujitori ai acestui lacas, rosturile crestinesti ale sarbatorii de Florii - ne-a relevat trebuinta cunoasterii spre a nu cadea in pacatul ignorantei. Ce am aflat de la bunii preoti (respectand vrerea acestora, nu-i vom numi) si din literatura specifica?

Sfantul Silvestru, sec. al IV-lea e.n., Episcop al Romei, prin harul sau l-a convins pe imparatul Constantin sa treaca la crestinism. Una dintre primele dovezi ale trecerii de la paganism la crestinism a fost, la propunerea Episcopului Silvestru, schimbarea denumirii pagane "Ziua Soarelui" in "Ziua Domnului" - Duminica - ca prima zi a saptamanii si zi de odihna. Principala semnificatie crestina a duminicii este legata de momentul Invierii Domnului Iisus Hristos, de Pogorarea Sfantului Duh asupra apostolilor, precum si de intrarea Mantuitorului in Ierusalim - Floriile.

Pentru lacasul de cult de pe Strada Oltarului, ziua de duminica are si o alta incarcatura duhovniceasca. Duminica, 3 noiembrie 2002, Patriarhul Teoctist a adus ca dar, din partea Vaticanului, bisericii din Bucuresti particele din Moastele Sfantului Silvestru.

CTITORI. Pe usa de la intrare, doritorii gasesc programul liturghiilor, al orelor de spovedanie si numele parintilor slujitori. Pe partea dreapta sunt trecuti cei care au contribuit la inaltarea bisericii.

Zidita la 15 iulie 1743 de jupan Parvan Boiangiul si sotia sa, Stanca, Biserica Sf. Silvestru are hramul Adormirea Maicii Domnului. Mai tarziu, o contributie deosebita la constructia lacasului a avut-o si Ion Procopie Dumitrescu - primar al Bucurestilor in perioada 1877-1878 si 1901. El a refacut biserica si a construit frumosul edificiu al scolii din apropiere, numit "Sfantul Silvestru".

CARITATE. Slujitorii bisericii dovedesc o inteleapta adaptare la mijloacele moderne de comunicare. Astfel, pe site-ul oficial al bisericii, am aflat ca langa asezamantul sfant se afla o cantina pentru saraci. Gratie donatiilor pe care le-au facut enoriasii, cantina este dotata cu cele necesare pentru a pregati si a oferi o masa celor nevoiasi, pentru a face un parastas sau o coliva. Credinciosii sunt cei care contribuie cu sume de bani (in limita posibilitatilor) pentru organizarea meselor.

In ziua de duminica, cand am mers la biserica, avea loc liturghia. Apoi, dupa impartasania si miruirea enoriasilor, ne-am apropiat de parintele profesor care ne-a miruit ca pe simpli crestini, si i-am marturisit rostul nostru acolo. Inainte de toate ne-a indemnat sa-i urmam exemplul: "Uitati-va in calendarul crestin-ortodox. Acolo veti afla despre dezlegarile la peste, la untdelemn si la vin. Si eu am pe masa, spre permanenta consultare, atat calendarul ortodox romanesc, cat si pe cel grecesc". Cu blandete si simplitate ne-a povestit despre iubirea pentru aproapele, despre pregatirea trupului si a sufletului pentru Sfintele Sarbatori de Pasti, despre teologia crestina, in general, si ortodoxa, in special.

De la domnia-sa am aflat ca in Postul Pastilor, cel mai lung si sever canon, "dezlegarile" aferente la mancare si bautura sunt stabilite de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Ortodoxia greaca este mai severa, neacceptand dezlegarile la peste.

"Bucuria Sarbatorii Invierii Domnului trebuie precedata de patimi ale trupului", si-a incheiat cu blandete povata moralizatoare parintele profesor.

MOASTELE SFANTULUI

La 3 noiembrie 2002, la Biserica ortodoxa "Sf. Silvestru" din Bucuresti a avut loc un eveniment epocal: ceremonia daruirii unor particele din moastele Sfantului Silvestru de catre Biserica Romano-Catolica "Sfantul Silvestru" din Roma, prin intermediul Preafericitului Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, ca simbol al ecumenismului. Relicva Sfantului Silvestru, Episcop de Roma intre anii 314 si 335 este, dupa cuvintele Cardinalului Ruini, un semn deosebit de comuniune si fraternitate intre Biserica Catolica si Biserica Ortodoxa Romana.

PARINTELE GALERIU, DESPRE COMUNICARE

Din cugetarile haruitului preot, care a propovaduit la Biserica Sfantul Silvestru: "Imi revin in minte vorbele lui Emil Cioran referitoare la Ă«de ce sunt asa de reci ratiunile - adevarurile pe care le emite ratiuneaĂ». Pentru ca ele nu comunica. Comunicarea le face vii. De aceea, noi, crestinii ortodocsi, nu putem concepe ratiunea decat impreuna cu Duhul care da viata ratiunii, ii da frumusete, ii da mireasma, ii da forta. Noi, cand zicem Duhul Sfant, zicem duhul intelepciunii, duhul intelegerii, duhul sfatului, duhul ascultarii, al puterii, duhul bunei credinte, duhul cunostintei si duhul temerii de Dumnezeu, adica teama de a gresi, ca sa nu gresesti, ca sa te afli in adevar... Ei bine, asa se reveleaza si Internetul, ca o cale de comunicare: faca Domnul sa ne aflam in adevar si in iubire. De multa vreme a inceput comunicarea prin aparat, prin tehnica: de la telefon, dupa aceea radio, apoi televiziunea, si acum Internetul. Dar marea intrebare este: sunt oamenii mai apropiati unii de altii, cand se afla la distante unul fata de celalalt? Dar, cand sunt ei unul cu celalalt? Aici este problema ..."

EPISCOPUL ROMEI

Despre Sf. Silvestru (m. 335) "se stiu surprinzator de putine lucruri, insa legendele abunda", asa cum precizeaza D.H. Farmer intr-un Dictionar al sfintilor. A desfasurat o intensa activitate misionara si a convertit la crestinism numerosi pagani. Conform Metafrastului, Sfantul Silvestru si Sfanta Imparateasa Elena au fost la Ierusalim, pentru a cauta Crucea Domnului, pe care au si gasit-o, fapt care a facut ca numerosi evrei sa treaca la crestinism, fiind botezati chiar de catre Sfant.