Consolare - Viata ca o cusca

Ma cheama Bobby si sunt un hamster de desert. Traiesc o viata perfect banala. Mananc, beau apa, ma dau cu cercul si fac mizerie cat cuprinde. Stau si ma uit in jur. Vad numai gratii verzi. Traiesc intr-o cusca.
Mare, plina de mancare si de apa, frumoasa si confortabila, dar cusca. Nu pot face un pas afara. Ma consolez, insa, la gandul ca toti avem cusca noastra; mai confortabila sau mai austera, mai mare sau mai mica, insa tot cusca ramane. Ghidusul si finul Adrian Nastase traieste blestemul custilor sale de la Cornu si de pe strada Zambaccian. Niste banale termopane i-au transformat edificiile-n custi. Afara ranjesc sadic procurorii, inauntru rezoneaza muzical chinezarile. In partid musca Geoana, Rus si Mitrea, dincolo de poarta freamata vesnic nelinistita Macovei si aprigul sef de santier Basescu. Asta-i viata? Petrolistul-arhitect Dinu Patriciu traieste intr-un Big Brother perfect. Telefoanele si le da cu martori, cafeaua si-o bea la Parchet, paralele si le numara odata cu luptatorii impotriva coruptiei. Nici macar ferchesul premier Calin nu se bucura de vreo libertate de miscare. Pana si domnu’ Gigi, razboinicul crucii, vrea sa ia sabia si sa plece la lupta cu hidra antiromanismului. Il mai incurca pe el, zilele astea, Vadim, dar o litra de agheazma, o duzina de caftitori si-o caramida de "malai" darama orice obstacol postat in drumul sau victorios. Cu abilitatile sale de matematician regasit, si-a creionat si nobilul obiectiv: un zid spiritual care sa apere tarisoara de pagani. Inauntrul peretilor grosi, bineinteles, cusca noastra cea de toate zilele.