Ingrediente din două emisfere

Nu se ştie exact cât de veche este bucătăria chiliană. Cert este că atunci când au ajuns aici conquistadorii spanioli, în 1541, nativii amerindieni aveau deja un reţetar propriu, bazat în mare parte pe preparate din porumb şi alte legume. Venirea spaniolilor a însemnat şi introducerea pe mesele lor a altor ingrediente, precum carnea de pui, de vită, de porc, de oaie sau de iepure, dar şi strugurii, măslinele sau citricele. Acestea au început să intre treptat în reţetarul tradiţional.

Chiar şi astăzi porumbul este un ingredient de bază în mâncărurile chiliene. Rezultat al unui amestec cultural spectaculos şi al unui "metisaj culinary" (dacă putem să spunem aşa) care aduce pe aceeaşi masă ingrediente originare din două continente şi două emisfere diferite, bucătăria chiliană reflectă atât puternicele tradiţii indigene, cât şi savuroasele moşteniri hispanice, dar nu lipsesc influenţe din bucătăria franţuzească, italiană, germană sau arabă. Dar ceea ce surprinde cu adevărat la reţetele chiliene nu este atât acest amestec culinar - între noi fie vorba, foarte delicios -, cât felul în care chilienii reuşesc să transfere câte ceva din personalitatea lor în fiecare fel de mâncare preparat.
Desigur, reţetele tradiţionale în care se îmbină armonios cultura populaţiei mapuche şi cea europeană sunt cât se poate de apetisante.

PUŢIN UMOR ÎN FARFURIE
Dar există unele reţete ale chilienilor care atrag curiozitatea unui străin încă dinainte ca acesta să vadă farfuria în faţa ochilor, prin numele lor. Astfel, o reţetă care, în traducere, înseamnă "pui beat" nu numai că te duce cu gândul la carnea fragedă de pui fiartă în vin şi coniac, dar te şi amuză şi te face să te gândeşti de unde provine numele. La fel este cazul şi pentru "biftecul săracului". Te face să vizualizezi mai bine epoca şi starea socială a celui care l-a creat? Deşi poate nu ar trebui să credeţi că ceea ce auziţi reflectă exact o situaţie. De exemplu, biftecul săracului: în ciuda numelui, astăzi chilienii săraci nu îşi pot permite să mănânce acest fel de mâncare decât foarte rar, deoarece carnea de vită este scumpă. De fapt, acest preparat este azi mai mult pe masa celor cu dare de mână. Dar din denumirea lui putem trage o concluzie despre chilieni: au simţul umorului.

DISTRACŢIE ŞI MÂNCARE
Chilienii ştiu să se şi distreze. Septembrie nu aduce numai primăvara (suntem în altă emisferă, aşa că trebuie să vă reamintesc că în Chile anotimpurile sunt inversate), ci şi sărbătoarea naţională, Dieciocho, serbată la data de 18. Cu patru zile înainte şi patru zile după 18 septembrie, ei sărbătoresc obţinerea independenţei ţării lor. Sunt organizate parade, festivităţi, spectacole de muzică şi, desigur, se pregăteşte multă mâncare. Mirosul de asados - grătarul chilean - şi cel de empanadas se simt peste tot. De la zonă la zonă, preparatele pentru această zi pot să difere, precum şi festivităţile pregătite. În Tarapaca, de exemplu, festivităţile de celebrare a Zilei Independenţei ţin cam o lună şi cuprind ceremonii religioase sau producţii teatrale. În La Araucanía, sărbătorile ţin o săptămână, timp în care au loc festivităţi folclorice şi concursuri de gătit.

Plateada cu piure picant
Ingrediente: două kg de carne de viţel, două linguri de ulei, sare după gust Pentru piure: două kilograme de cartofi noi, o ceaşcă de lapte cald, 125 g de unt, o lingură de pastă de ardei iute şi sare după gust. Prepararea la cuptor: Se curăţă excesul de grăsime care ar putea exista, însă nu în totalitate. Se unge tava cu o lingură de ulei. Se aşază "plateada", extinsă şi subţire, doar cu sare şi se introduce în cuptor la temperatura de 180 de grade. După o jumătate de oră se verifică starea şi se întoarce, dizolvând sucul care a rămas lipit de tavă cu o ceaşcă de apă caldă. Se repetă timp de trei ore, până când "plateada" este bine făcută şi foarte moale. Prepararea piureului de cartofi: Se fierb cartofii curăţaţi, cu sare, timp de o jumătate de oră. Se amestecă, se adaugă lapte cald, unt şi ardei iute. Se amestecă bine cu furculiţa. Se serveşte cu "plateada" tăiată în bucăţi, peste care se adaugă sos.

Pollo borracho (Pui beat)
Ingrediente: un pui, o sticlă de vin alb (comun), 500 ml de coniac, o ceapă, o linguriţă de unt sau ulei, piper, sare, ardei iute, sucul de la o lămâie
Preparare: puiul se spală, se pune sare, suc de lămâie şi unt sau ulei. În interior se aşază ceapa. Se fierbe cu vin, iar când este gata se scoate şi se taie bucăţi.
Zeama se scurge şi se adaugă piper şi ardei iute. Trebuie să rezulte un sos picant (nu se adaugă făină). Se adaugă acest sos peste bucăţile de pui. Cu un sfert de oră înainte de servire, se adaugă coniacul şi se fierbe la foc lent. Supa se serveşte separat.

Bistec a lo pobre (Biftecul săracului)
Ingrediente: 4 bucăţi de biftec sau file, 12 cartofi mari, 4 cepe, 6 ouă, ulei, sare şi piper
Preparare: Se aprinde aragazul la foc mic pentru a încălzi patru recipiente şi pentru a menţine calde componentele pe măsură ce sunt gata. Trebuie să aveţi două tigăi şi două oale plane pe cele patru ochiuri ale aragazului, care se aprind după necesitate. Se curăţă cartofii şi se taie de-a lungul, în fâşii groase. Se taie ceapa în bucăţi medii. Se bate biftecul, dacă este cazul. Se pune suficient ulei într-o oală şi se prăjesc cartofii, iar în altă oală se prăjeşte ceapa în trei linguri de ulei. Se presară sare în ambele tigăi, se aprinde focul, se scurge uleiul, astfel încât să acopere toată suprafaţa, şi se pun două bucăţi de biftec în fiecare tigaie. Se iau de pe foc cele patru recipiente şi se pun separat pe masă.
Se introduc patru bucăţi de pâine şi se scot când coaja este crocantă. Se scot cartofii şi se pun pe o hârtie absorbantă, se presară sare. Se aşază ceapa pe cele patru recipiente, se întoarce biftecul şi se pun la prăjit ouăle în oala unde se afla ceapa, adăugând ulei suficient din oala în care erau cartofii. Se împart cartofii în patru porţii. Se adăugă biftecul şi se acoperă fiecare bucată cu două ouă prăjite. Se poate servi însoţit de orez.

Odă lămâii
Din floarea de lămâi
dezlănţuită
de lumina lunii,
din acel
parfum al iubirii
exasperate,
cufundat în miresme
lămâiul
a dăruit galbenul,
iar din planetariul lui
au coborât pe pământ lămâile. (...)
Din lămâie au iscat
cuţitele
o catedrală minusculă,
absida ascunsă
a deschis spre lumină acizi de sticlă
Şi s-au prelins
stropi de topaz,
altarele,
arhitectura proasptătă.