x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Arhiva Jurnalul Arhiva Jurnalul Jurnal de Euroobservator - Lectia comisarului european

Jurnal de Euroobservator - Lectia comisarului european

de Corina Cretu    |    14 Noi 2006   •   00:00
Jurnal de Euroobservator - Lectia comisarului european
Corespondenta din Strasbourg
Romania va fi, incepand de la 1 ianuarie 2007, a saptea putere a Europei. Acest lucru se va intampla insa doar teoretic sau in visele oficialilor romani, pentru ca, dupa cum ne-am jucat cartea comisarului european, este evident ca va trebui sa treaca mult timp pana sa convingem ca suntem in stare si sa facem treaba, sa ne luam in serios rolul de membru deplin al Uniunii Europene.

Sa recapitulam: in timp ce tuturor celorlalte state li s-a oferit responsabilitatea de a se ocupa de strategii si politici europene intr-un domeniu anume (de la comisarul pentru Industrie, de pilda, domnul Gunter Verheugen, sau comisarul pentru Afaceri Sociale, cehul Vladimir Spidla, sau italianul Frattini, care se ocupa de Justitie si Securitate), pentru Romania s-a inventat multilingvismul. Nimeni nu prea intelege exact cam ce-ar trebui sa faca domnul Leonard Orban in acest domeniu si deja in Parlamentul European se vorbeste, cu uimire, despre usurinta cu care Romania accepta un tratament atat de inechitabil.

In orice guvern, cu atat mai mult in Guvernul Europei (Comisia Europeana), domeniile de care raspund diversi ministri (comisari) stabilesc o ierarhie a influentei si puterii in sanul Executivului. Deci ne aflam in situatia ca Romania, a saptea tara ca marime si ca numar de parlamentari europeni, sa nu poata exercita, de fapt, nici o influenta la Comisie, unde - sa fim seriosi - multilingvismul este departe de a fi o prioritate.

In opinia mea, domeniul de competenta al comisarului roman trebuia negociat de principiu inca din primavara anului 2005, o data cu Tratatul de Aderare. Abia apoi puteam pune problema alegerii unei persoane pentru a gestiona acel domeniu. Noi am preferat sa lasam lucrurile pentru ultimul moment, cand nu se mai putea face nimic. Dupa aproape trei ani de functionare a actualei Comisii Europene, cand fiecare comisar era bine infipt in scaun, era greu de presupus ca cineva ar fi dat dovada de altruism si ar fi renuntat la un domeniu semnificativ de atributii de dragul Romaniei.

Exista si solutia inventarii unui domeniu nou, plecand de la preocuparile de viitor ale Uniunii, in domenii diverse, de la aspecte ale dezvoltarii durabile si ale comertului echitabil pana la gestionarea relatiilor cu vecinatatea apropiata a Uniunii, care priveste si relatiile cu Republica Moldova. Pentru asta era nevoie de creativitate din partea Executivului de la Bucuresti si de un efort de cooperare cu toate fortele politice, ca si cu societatea civila.

Suntem intr-un fe victimele dorintei noastre de a nu ne surmena prea tare cand este vorba de interesul national si de binele public. De ce sa-i acuzam pe cei de la Bruxelles ca ne ignora sau ne trateaza ca pe un membru de mana a doua, atata vreme cat nici un oficial roman nu a avut curajul sa-i reclame lui Barosso faptul ca subestimeaza Romania. Orice guvern se zbate pentru a spori prestigiul tarii, cere mult pentru a obtine mai putin, dar la noi, pana acum, doar grupul socialist din Parlamentul European a protestat fata de modul in care este tratata Romania.

Am pornit cu stangul in aventura noastra europeana. Este bine ca am primit aceasta lectie acum, si nu mai tarziu, cand vor fi in joc mize mult mai mari decat acest portofoliu in Executivul european. Intrebarea este daca avem capacitatea de a invata din acest esec.
×
Subiecte în articol: arhiva jurnalul