O seară cu Doctor Jivago

UNITER a decis ca spaţiul de la parterul sediului său să devină unul public şi, mai mult decât atât, dedicat serilor culturale. După ce începutul l-a reprezentat o seară culturală canadiană, spre finele lunii decembrie a venit rândul unei seri culturale dedicate Rusiei.

Într-o noapte nu poţi afla prea multe despre sufletul rusesc, pentru că povestea lui străbate păduri de mesteceni, dureri ale unor vieţi, care nu au legătură cu tine, dar pe care le ai undeva în adâncul tău. Nu poţi să explici de unde le ştii, dar la auzul unor nume tresari fără să vrei.

Că ele sunt Vîsoţki, Esenin, Cehov, Dostoievski, Gogol, Tolstoi, Turgheniev, Petru cel Mare, Anna Pavlova, Nikita Mihalkov sau Alla Pugaciova depinde doar de tine. UNITER a fost astfel gazda unei seri cu suflet rusesc, cu muzică rusească, dar şi cu poeme şi mâncare atrăgătoare. Invitaţii, care nu s-au speriat de viscolul de afară (de altfel nu se putea o seară rusească fără zăpada ce recrea atmosfera din "Dr Jivago"), au gustat din piroştile gustoase, din borşul aburind sau din ceaiul din samovar la îndemnul celei care s-a ocupat de această seară, Irina Budrina Geels - preşedinta comitetului de strângere de fonduri al Fundaţiei Principesa Margareta.

METAFORE
La modul metaforic vorbind, toată lumea recunoaşte că sufletul rusesc e candid, violent, dulce, adânc, visător, copilăros, impenetrabil, dar, în definitiv, fermecător peste măsură. Era suficient să priveşti imaginile din "Bărbierul din Siberia" al lui Mihalkov, care se derulau pe un ecran, ca să întrezăreşti intensitatea, pasiunea, patima mai puternică decât raţiunea, dar şi suferinţa şi sacrificiul, tot atât de necesare ca şi aerul, cu care ruşii îşi compun sufletul.

Limba rusă oferă orizonturi nebănuite spre înţelegerea acestui mare popor, creator al unei mari culturi, în ciuda unei istorii controversate. Aşa că ne-a mers la suflet vocea lui Vitalie Bantaş, care a recitat în limba rusă câteva poeme cu o intonaţie bărbătească, dar delicat emoţionată. Ruşii au excelat în muzică, balet, teatru, literatură, iar arta lor a făcut înconjurul lumii. Asemenea unei corăbii uriaşe, ea a plutit pe toate mările, purtând cu ea comori artistice de nepreţuit şi povestindu-şi pretutindeni măreţul vis. Cultura rusă e ceea ce rar se întâlneşte în lume, e o imensă sursă de inspiraţie.

Rusia a străbătut o istorie paradoxală, uneori umilă, alteori înălţătoare, combinând natural spiritul slav cu cel nordic. Un popor complex, puternic şi simplu, câteodată schimbător şi instabil precum culorile stepei asiatice. Un popor care are darul de a crede cu uşurinţă totul şi de a pune patos în ceea ce crede. Credeau că pot face comerţ cu bizantinii şi chiar reuşeau, credeau că pot stăpâni fără luptă şi au încercat. Nici o raţiune nu le stătea înainte. Ei cred că sunt o mare putere şi chiar se menţin. Poate acest spirit e cel de tipul "Moscova nu crede în lacrimi", dacă e să menţinem tonul metaforic.