x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Arhiva Jurnalul Arhiva Jurnalul Pauză de cafea

Pauză de cafea

de Diana Radu    |    16 Ian 2008   •   00:00

Eu am învăţat să gătesc prin telefon. Primind “consultaţii” gratuite de la mama. Ulterior, mi-am diversificat tehnicile şi am furat un secret de la bunica, unul de la soacra mea, altul de la vecina şi tot aşa.

Eu am învăţat să gătesc prin telefon. Primind “consultaţii” gratuite de la mama. Ulterior, mi-am diversificat tehnicile şi am furat un secret de la bunica, unul de la soacra mea, altul de la vecina şi tot aşa. Acum mă descurc în bucătărie, măcar nu mai pun cimbru în loc de busuioc! Sunt însă şi gospodine mai talentate decât mine. Mi-amintesc de  colega mea de apar­ta­ment, din primul an de facultate, care fă­cea o supă “delicioa­să”! Odată mi-a dat şi mie să gust. Ţin min­te şi acum zeama aceea galbenă, decorată cu felurite ches­tii colo­rate. Cică legu­me. Iar supa avea gust de pui. Teoretic. Căci practic era ori­ce, numai supă nu! “Făcută la minut” – mi-a spus ea atunci, mândră de isprava ei. Şi îmi arăta, zâmbitoare un plic “de su­­pă”. Nu i-am zis nimic. Din curtoazie. Aşa cum de-a lungul timpului nu le-am spus nimic nici doamnelor care mi-au pus în farfurie zeama cea galbenă. Ei bine, acum protestez! Doamnele mele, chestia aia care se obţine dintr-un plic nu e ciorbă! Dacă nu mă credeţi pe cuvânt, întrebaţi un bucătar, pe oricare vreţi dumneavoastră, şi o să vă spună acelaşi lucru: ciorba se prepară din legume ade­vă­rate şi din carne adevărată. Impro­vi­za­ţiile nu ţin! Bucătăria înseamnă artă. Iar arta înseamnă timp. Asta e realitatea şi trebuie să o digerăm aşa cum e!

×
Subiecte în articol: agenda