Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Eu am învăţat să gătesc prin telefon. Primind “consultaţii” gratuite de la mama. Ulterior, mi-am diversificat tehnicile şi am furat un secret de la bunica, unul de la soacra mea, altul de la vecina şi tot aşa.
Eu am învăţat să gătesc prin telefon. Primind “consultaţii” gratuite de la mama. Ulterior, mi-am diversificat tehnicile şi am furat un secret de la bunica, unul de la soacra mea, altul de la vecina şi tot aşa. Acum mă descurc în bucătărie, măcar nu mai pun cimbru în loc de busuioc! Sunt însă şi gospodine mai talentate decât mine. Mi-amintesc de colega mea de apartament, din primul an de facultate, care făcea o supă “delicioasă”! Odată mi-a dat şi mie să gust. Ţin minte şi acum zeama aceea galbenă, decorată cu felurite chestii colorate. Cică legume. Iar supa avea gust de pui. Teoretic. Căci practic era orice, numai supă nu! “Făcută la minut” – mi-a spus ea atunci, mândră de isprava ei. Şi îmi arăta, zâmbitoare un plic “de supă”. Nu i-am zis nimic. Din curtoazie. Aşa cum de-a lungul timpului nu le-am spus nimic nici doamnelor care mi-au pus în farfurie zeama cea galbenă. Ei bine, acum protestez! Doamnele mele, chestia aia care se obţine dintr-un plic nu e ciorbă! Dacă nu mă credeţi pe cuvânt, întrebaţi un bucătar, pe oricare vreţi dumneavoastră, şi o să vă spună acelaşi lucru: ciorba se prepară din legume adevărate şi din carne adevărată. Improvizaţiile nu ţin! Bucătăria înseamnă artă. Iar arta înseamnă timp. Asta e realitatea şi trebuie să o digerăm aşa cum e!
