VOLUM • DESPRE VALORIFICAREA LITERATURII LAICE LA AMVON
"Metaforă şi misiune" este titlul unei interesante cărţi publicate de
preotul Bogdan Aurel Teleanu, la Editura Trinitas. Interesantă pentru
că şi-a propus şi a reuşit să aducă în atenţie felul în care, de-a
lungul vremii, slujitorii altarelor au valorificat literatura laică în predicile lor.
Textele literare pot constitui un sprijin real pentru predicator, chiar dacă textul fundamental al oricărui preot este Sfânta Scriptură. De altfel, chiar Sfântul Vasile cel Mare îi îndemna pe tineri la îmbogăţirea duhovnicească: "Trebuie să ştim că în faţa noastră stă cea mai mare luptă din toate luptele, pentru că trebuie să facem totul şi să ne străduim cât ne stă în putinţă, pentru pregătirea acesteia: trebuie să stăm de vorbă cu poeţii, cu scriitorii, cu retorii şi cu toţi oamenii de la care am putea avea vreun folos oarecare pentru cultivarea sufletului".
INSPIRAŢI. Autorul volumului în discuţie analizează zeci de cuvântări ale unora dintre cei mai cunoscuţi predicatori români, între care Antim Ivireanul, Grigore Comşa, Toma Chiricuţă, Antonie Plămădeală, Constantin Galeriu, Gala Galaction, Miron Cristea, Nicolae Steinhardt şi arată frumuseţea îmbinării culturii autentice cu profunda cunoaştere a textelor biblice. Pe de altă parte, Bogdan Teleanu scoate în evidenţă şi temele creştine din creaţiile literare româneşti preluate în predici. Astfel, apar cu predilecţie teme ca mântuirea, învierea, judecata, omul, viaţa, familia, conştiinţa, smerenia, adevărul, cuvântul, arta, educaţia. Lucrarea preotului Teleanu mai are şi meritul strângerii laolaltă, alături de predicile studiate, a biografiilor pe scurt ale autorilor acelor cuvântări care fac trimiteri la opere literare.
Studiind o predică de Miron Cristea, constatăm o dată cu autorul cărţii că fostul patriarh, vorbind oamenilor despre "mânie-ură-răsbunare", face un excelent parcurs de la versurile lui Vasile Alexandri la scrierile sfinţilor Ioan Gură de Aur şi Grigore de Nissa, pentru ca apoi de la versuri dintr-o poezie a lui Alexandru Vlahuţă şi nişte analogii din istoria antică să prezinte auditoriului o istorisire a poetului George Coşbuc referitoare la mânie. După citarea din sanscrită a unor versuri aforistice traduse tot de Coşbuc, care sună astfel: "Mânia în oamenii cei buni/ Se naşte moartă, se topeşte,/ În cei cuminte-un ceas trăieşte,/ În semidocţi trăieşte luni, / Trei ani în proştii cei din gloată,/ Iar în mişei viaţa toată", predicatorul aduce în atenţie două versuri ale omului de cultură B.P. Hasdeu, care spun: "Cea mai mare răzbunare este când duşmanul tău / e silit a recunoaşte că eşti bun şi el e rău".
În predicile preotului din Cernăuţi Boris Răduleanu, care a fost închis 4 ani pentru militantismul său anticomunist, autorul găseşte condamnarea unor cărţi care sunt scrise sub inspiraţie satanică: "Le diable" de G. Papini, "Leviathanul" de T. Hobbes, "Anticristul" lui F. Nietzsche, "Prinţul" lui Machiaveli, romanele marchizului de Sade şi altele.
De departe Nicoale Steihardt este cel mai mare valorificator al culturii laice, de aceea nici nu este de mirare că autorul cărţii "Metaforă şi misiune" îi acordă un spaţiu foarte amplu în paginile sale. Nu ne-ar ajunge câteva pagini întregi pentru a scrie doar numele autorilor de opere literare şi filozofice pe care îi citează în predicile sale vorbite, cât şi în scrierile sale, amintim însă câteva: Alexandru Macedonski, Gib Mihăiescu, Panait Istrati, Eugen Ionesco, Mircea Eliade, Ion Gheorghe, dar şi Dostoievski, Goethe, Gide, Schnitzler, Baudelaire, iar lista e imensă. Redăm şi un fragment din volumul "Dăruind vei dobândi", al lui Steinhardt, în care monahul care a fost şi un strălucit cărturar mărturiseşte: "Nicăieri în afară de Evanghelii nu cred să se fi vorbit mai răspicat şi mai creştineşte decât în micul poem al lui Michaux care mi-a stârnit stupefacţia şi entuziasmul. Poate în unele fragmente din «Fraţii Karamazov» şi «Demonii», poate Cervantes, făurindu-l pe «El nuestro Senor Don Quijote, El Cristo espanol», poate Albert Camus în textul despre Oscar Wilde (intitulat «Artistul în puşcărie») şi despre mergerea către Hristos, nu prin suferinţă şi durere (cale bună, inferioară totuşi), ci prin exces de fericire şi în clipe de euforie (cale superioară). Nicăieri nu cred că vreun poet ori prozator să fi vorbit mai de aproape de Cel neapropiat".
Încheiem, spunând că lucrarea preotului Bogdan Teleanu este o premieră în literatura de specialitate şi poate constitui un îndemn pentru tinerii candidaţi la preoţie spre a considera cultura laică un bogat izvor de inspiraţie, pe lângă învăţătura pe care au în sfera teologiei, în aşa fel încât predicile lor să-i atragă pe cei care vin la biserică la fel de mult cum odinioară Sf. Ioan Gură de Aur o făcea.
Citește pe Antena3.ro