Ai, dihai - 36

Daca americanii de la Blood, Sweat & Tears n-ar fi concertat la Bucuresti, in 1970, Doru Stanculescu n-ar fi primit muzicuta solistului Steve Katz si poate ca nu s-ar mai fi nascut piesa "Ai, hai"...

Dar lucrurile au stat altfel, iar frumosul cantec implineste vara aceasta 36 de ani. "Ai, hai, pe sub flori ma leganai, pe sub flori de mai"... Sunt versuri ale cunoscutei piese "Ai, hai", in interpretarea lui Doru Stanculescu.

Textul melodiei a fost inspirat dintr-o culegere veche de folclor.

INTAMPLARE. "Ai, hai" are o poveste, in care personajele principale sunt Doru si o muzicuta ajunsa in Romania, in 1970, de departe, din America.

Asadar, anul 1970. O zi frumoasa de iunie. Doru Stanculescu tocmai daduse "bacul". Impreuna cu Dan Chebac (un alt folkist de seama, care a parasit Romania si s-a stabilit la sfarsitul anilor ’70 in Germania), Doru s-a dus la fostul patinoar (artificial) "23 august", unde auzise ca sustine concert o trupa de americani, pana in acel moment, necunoscuta pentru ei. Era vorba de Blood, Sweat & Tears (Sange, Sudoare si Lacrimi). "La finalul concertului, artistii americani si-au aruncat sculele de lucru in public. Era vorba de betele de la tobe, un gong, o tamburina... In timpul concertului il vazusem pe solistul vocal cantand la un instrument care semana cu o muzicuta. Ei bine, o voiam eu. Daca tot isi aruncasera ei din instrumente in public, am pus si eu ochii pe acea muzicuta. Asa ca am luat-o de-a dreptul prin patinoar (facusem hochei de performanta la 12 ani) si asa am ajuns in culise. L-am gasit pe solist, pe Steve Katz, «am pus mana pe el» si i-am cerut muzicuta. Eu nu stiam engleza, pentru ca in scoala facusem doar rusa si franceza, dar stia Dan si i-a explicat el ce voiam. Mi-a adus-o. L-am vazut cand a luat-o dintr-un recipient ciudat... Cand a ajuns in mainile mele, mi-am dat seama in ce era tinuta. Intr-o sonda cu whisky."

MILITIANUL SUSPICIOS. Doru Stanculescu era foarte multumit de cadoul pe care-l primise, dar pentru cateva momente a trebuit sa suporte emotiile pricinuite de un militian care ameninta ca-i ia muzicuta, banuind ca in interiorul ei ar fi fost ascunse microfilme. "M-a lasat in pace pana la urma, dar a intors muzicuta aia pe toate partile... Oricum, am plecat foarte impresionati de la concert. Fericiti ca am aflat ca exista asa ceva. In fine, am ajuns si la tramvai, care avea statia chiar acolo, langa patinoar. Am urcat in tramvai - era foarte aglomerat - si am suflat usor in muzicuta aia care era mai mica decat o ciocolata cu rom de pe vremuri. Cand am auzit cum suna, am crezut ca-i de pe alta lume. Asa fericit eram... Am ajuns acasa si imediat i-am facut un suport special. Am dus-o la gura si, cu chitara in maini, s-a nascut melodia piesei «Ai, hai». La scurt timp am gasit si versurile, intr-o culegere de cantece populare."

"N-a sti nime’ ca m-am dus,/Numa’ m-or vedea ca nu-s,/Sus e cerul, larga-i lumea,/Bine c-a-nfrunzit padurea.

Ai, hai,/Ai, hai, dihai, dihai,/Pe sub flori ma leganai,/Pe sub flori de mai.

Sus e cerul, larga-i lumea, /N-a sti nime’ ca m-am dus,/Bine c-a-nfrunzit padurea,/Numa’ m-or vedea ca nu-s.

Ai, hai,/Ai, hai, dihai, dihai,/Pe sub flori ma leganai,/Pe sub flori de mai" - (versuri populare, compozitor Doru Stanculescu)

DISPARITIA OBIECTULUI

Cantecul a devenit foarte cunoscut si cerut in spectacolele lui Doru Stanculescu. Insa, intr-o buna zi, muzicuta dadatoare de sunete magice a disparut de-acasa de la folkist. Mai exact, din biblioteca in care o asezase la loc de cinste, ca pe un trofeu extrem de valoros. Vestita muzicuta, capatata de la americanul Steve Katz, fusese sterpelita. "Mi-am dat seama ca disparuse in timp ce stergeam praful. Cineva o luase in timpul unei petreceri organizate la mine acasa." De-atunci si pana azi, Doru Stanculescu "a halit" - cum zice el - zeci de muzicute. "Trebuie sa spun ca am cantat, in viata asta, asa cum m-am priceput. Pasiunea mea era totusi arhitectura. Cantam cand imi venea sa cant... Si am cantat mereu cu placere. Aceasta melodie, «Ai, hai», a devenit ca un fel de stampila, ceea ce nu-mi prea convenea, pentru ca lumea nu stia altceva despre mine, iar eu am mai avut multe cantece foarte frumoase."